Prima pagină > Jurnal de bord > Dubai, anul 2

Dubai, anul 2

3 Octombrie 2008, 3 dimineaţa

 Dubaiul mă întâmpinase cu şoselele lui impecabile şi un şofer de taxi mirosind a flori proaspete…

Motanul se mieuna plângător, acompaniat cumva de tic-tac-urile gălăgioase ale ceasului în formă de România, primit cadou de la Alina şi de la Mihaela.

 Îmi golisem geamantanul, zacusca de la mama, vinul de la Şeic – cu plecăciune!, celelalte cadouri de ziua mea… Oare nisipul mă va linişti din nou de tot, amorţindu-mă în letargia bolnăvicioasă a nefăcutului nimic?

Să-mi termin Martini-ul şi să-mi încep lungul şir de nopţi singure într-un pat mare şi gol…

4 Octombrie 2008

< E. Cioran, cel negru ca un corb, constata: “Nu ne rămâne decât să alegem între adevăruri insuportabile şi înşelătorii picante…” Cioran a trăit până la adânci bătrâneţi şi, în ciuda proastei sale dispoziţii etalate, a fost un om fericit.> (Hannes Stein, ENCICLOPEDIA LUCRURILOR CARE MĂ SÂCÂIE ZILNIC)

 THE COOK, THE THIEF, HIS WIFE AND HER LOVER… După 13 ani. La fel de intens. Cu Nadia, Cointreau, Marlboro…

Şi-acum FAITHLESS, live at Alexandra Palace…

 (…)

 Georgina îşi exhibează cu graţie fesele celulitice şi sânii căzuţi, crăcănându-se pe mesele pline de verze şi pătrunjel, lăsându-se penetrată de penisul rozaliu al lui Michael, cel pe care s-a ferit Albert să-l mănânce, deşi strălucea apetisant sub grăsimea aburindă…

Ce-o visa Greenaway într-o noapte obişnuită? Aş băga vârful degetului mic de la mâna stângă în foc: n-a prea dormit / visat cât a făcut filmul ăsta. S-a-mbătat colorat în fiecare seară cu Gaultier, Jean-Paul, pe cântecul piţigăiat al puştiului albinos, cel căruia-i îndesase nasturii de la pijama pe gât Albert… Uuuuuu, Sophie, cam multe Joyce-isme!

Faithless-u’ ăsta pritocea filmul ca pe-o varză murată: pereţii roşii şi rochia cea roşie a Georginei, şi draperiile din livingul meu prin care lumina se strecura concupiscentă….

Cred că pentru prima oară într-o lungă perioadă de timp nuditatea nu mi se mai păruse altfel decât firească, şi nu deranjase deloc faptul că amanţii erau trecuţi, trecuse Timpul peste pieile lor atârnânde…

 (…)

 Chiar când îmi ziceam că trebuie să mai fie ceva interesant în cartea lui Stein…

 “Premiul pentru cea mai frumoasă convorbire purtată prin hands-free i se cuvine unui israelian care călătorea cu autobuzul de la Ierusalim spre Tel Aviv: <Jossi!>, a strigat el ca să acopere huruitul motorului. <Îmi pare rău că n-am apărut ieri, dar între timp a trebuit să-mi fac analizele la spitalul Hadassa. Şi ştii ce mi-au găsit ăia în căcat?>”

 

5 Octombrie 2008

Dimineaţa

 Pe VH1 se pupă doi. Încet, de-abia atingându-şi buzele, amuşinându-se mai mult, lăsând totul la nivelul epidermei şi al senzaţiilor din creieraş, buze subţiri, apropieri…

Mă duc la serviciu…

 

 

 

 

 

Anunțuri
Categorii:Jurnal de bord
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: