4 Iulie 2005

am crezut
că poveştile se pot trăi
şi m-am înt
ors dureros
în realitate
ca-n Matrix.

şi-au dispărut
drumurile de cărămidă portocalie
şi-au rămas
noroaiele
crucificate
pe cer
plouând

 

Alice a plâns

până când i-au explodat
fluturii din osul frontal
când
le-a mângâiat
trupurile de lemn

mi-am înfipt catifeaua
neagră în inimă
ca să am motive
să sângerez…
poate data viitoare…

 

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: