Prima pagină > Gânduri > Mother’s Day

Mother’s Day

Mama mi-a spus azi că doctoriţa i-a scris lu’ Tăticu’ pe ultima reţetă sau nu ştiu pe care ultimă hârtie ‘risc mare de infarct’.

Şi mama avea o voce gri, nu ştiu, cumva ca de broscuţă fără apă în lac… Gosh, ce asocieri idioate fac!

Da’ scriu pentru c-o citesc pe Chrismilla – după ce-am văzut Smilla’s sense of snow şi mai mult ca sigur trebuia să citesc şi cartea, pentru că filmul a fost rece, ca zăpada aia multă şi inodoră.

Şi mai scriu pentru că de când am vorbit cu ea, mă simt şi eu gri, şi tot soarele după-amiezei ăsteia   s-a dus de parcă nici n-ar fi fost… Şi nici ceaiul verde cu amăreală de lămâie, şi nici căpşunile şi nici scriitura faină a Chrismillei nu m-ajutaseră prea mult. Deşi nu mă gândeam la nimic specific, era numa’ o ceaţă apăsătoare, ca cea de la-nceput de an…

Şi, uf, iar s-au dus cuvintele de parcă nici n-ar fi fost! (…)

Nu mă gândeam la moarte. La moartea bunicului meu, adică. Moartea aşa, a nimănui, nu e subiect de discutat la ora asta (e 1:14 am).

Şi după ce-am citit de bunica Chrismillei – http://chrismilla.wordpress.com/2009/03/04/janeta-atenaj-ate/, am reuşit şi eu să plâng. Că sunt departe de bunicii mei… Că m-am înstrăinat de oamenii care m-au crescut, că sunt nu la 4000 km, ci la aproape 20 de ani de când îi văd din ce în ce mai rar, şi vorbesc din ce în ce mai rar cu ei, şi…

Am aprins o lumânare şi L-am rugat să-l ţină cu sănătate până ajung şi eu Acasă…

Anunțuri
Categorii:Gânduri
  1. Martie 22, 2009 la 3:05 pm

    Sa-i tina Dumnezeu sanatosi! Cred ca trebuie sa-ti fie foarte greu uneori sa fii asa departe… iar eu cu postarea despre Ate am rascolit multe sentimente… si oe-ale mele (cand am scris si am plans si am inteles unele lucruri pentru prima data) si pe-ale celor care m-au citit si mi-au spus ca au plans si li s-a facut dor de bunici.

    Daca ai vazut filmul cu Smilla, e bine sa citesti si cartea, pentru ca mult mai densa si mai frumoasa. Spre final eu m-am pierdut cand am citit-o prima data, mi s-a parut usor neverosimila, dar m-au fascinat toate povestile despre Groenlanda, zapada si limba eschimosilor. E o poveste deosebita care mie mi-a spus foarte mult cand am citit-o prima data. Iar Smilla mi s-a parut asa puternica si desteapta, incat nu mi-am dorit sa fiu *ca* ea, ci mi-am dorit sa fiu ea :-)))

    Te imbratisez si-ti doresc numai bine si o dispozitie in ton cu soarele de afara >:D<

    Chrismilla 🙂

  2. ritasophie
    Martie 22, 2009 la 3:11 pm

    🙂 Sar’mana mult!
    De Smilla mi-ai facut pofta de cand te-am citit prima oara de ea, da’ n-am ajuns inca s-o iau, eu sunt de-a lu’ ‘toate lucrurile la timpul lor’!
    Soare e cat sa dau la toata lumea, si dispozitie asisderea – sunt la lectura DILEMEI 🙂
    Multe imbratisari insorite!
    Rita

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: