Prima pagină > Gânduri > Scrisoare de ianuarie (de pe LACUNA)

Scrisoare de ianuarie (de pe LACUNA)

Uite, profit de sâmbăta asta frumoasă ca să-ţi mai scriu câteva rânduri.

Mi-am făcut o cafea bună, am descoperit Morcheeba, o trupă britanică, parcă, nu mai contează, cântă divin, ţi-i recomand cu mare placere, pufăi dintr-un trabuc şi savurez soarele de-afară. Ieri a fost furtună de nisip, nu se vedea nimic mai departe de 50 de metri, pe balcon la mine te poţi juca cu lopaţica, să construieşti castele, să-nchizi prinţese, na, c-am deviat…

M-am apucat din nou de Ender. După Celine, cu a lui CĂLĂTORIE LA CAPĂTUL NOPŢII. Ai citit? Cred că ţi-ar plăcea. Numai şi pentru faptul că, finalmente, Celine a ajuns doctor. Mi-am amintit de tine citindu-i rândurile, deşi, pe cât de negru şi mocirlos pare el în Noaptea lui, pe-atât de luminos şi viu te ştiu pe tine.

Nu poţi râvni cu adevărat decât la ceva de care vei fi mereu însetat.” Nu că-i frumos? Mie mi-a plăcut teribil de mult, mai ales, poate, pentru că am pasiunea asta distructivă de-a umbla după cai verzi pe pereţi, după trecut dus demult, fuse-fuse şi se duse, şi scap prezentul, care se duce după colţ şi se uită cu coada ochiului, doar-doar m-oi duce după el, până la urmă pleacă, se duce, timpul nu stă-n loc, pentru Dumnezeu…

A, între Celine şi Ender a mai fost un Coelho. Şi-ncă un American, parcă, cu REGELE lui… Un roman din colecţia COTIDIANUL. Ciudate romanele alea, nu ştiu dac-ai citit ceva. Dau frumos în bibliotecă, şi au nişte recenzii pe coperta 4 de-ţi vine să le devorezi acolo, pe loc… Mda, cred că ‚ciudat’ e cea mai bună descriere pentru ele. Nu pot spune, cu mâna pe inimă, că-s rele, numa’ că n-au continuitatea şi puterea de transpunere pe care-o reuşesc scriiturile lui Murakami. Par example. Eh, REGELE ăsta e o poveste puţin absurda, à la Beckett, remember EN ATTENDANT GODOT? Care-ncepe frumos, cu Guinevere, sau cum o chema pe regină, făcând marmeladă de … ceva, nu-mi mai aduc aminte (nu-mi vine-n cap decat dulceaţă de portocale fără zahăr de la mine din bucătărie).

Ei, şi după REGELE ăsta insipid, până la urmă, XENOCID-ul a venit firesc, fără să-mi fi făcut o listă de lecturi în prealabil, lectura curge de parcă ieri aş fi terminat VORBITORUL….

A, ce mai fac… Citesc confesiuni… http://confesiuni.nobo.ro… Interesant… Să poţi să zici ce-ai pe suflet, fără să mai ştii cine eşti, fără să aştepţi un răspuns, o soluţie, fără să găseşti un umăr pe care să plângi… Am decretat 2008 anul jumătăţii pline a paharului ! Să bem şi jumătatea goală, să ne-mbătăm cu apă rece şi să schimbăm griul – non culoare, nu ?, combinaţie fatidică de alb şi negru, pe rozul imbecil al hazului de necaz… Care necaz, nu e nici un necaz!Alles gutes !

Keep in touch!

Anunțuri
Categorii:Gânduri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: