Prima pagină > Jurnal de bord > Mamă denaturată

Mamă denaturată

Ritualul de dimineaţă e deja monoton şi-l pot spune şi cu ochii închişi, ca la şcoală, ca pe lecţia de geografie:

– 7:30 scularea (îmi permit zilele astea, că-i Ramadan şi tre’ s-ajung la birou la 10)

– până pe la 8 fără zece – dezmeticirea… Tare greu îmi e să mă scol de dimineaţă şi nu reuşesc să-mi dau seama care-i reţeta pentru o vivacitate uimitoare la prima oră (n-am găsit altă rimă… )

– 7:55 – îi încălzesc lu’ Şuşu pateul la microunde… uneori iese prea fierbinte şi-atunci îl bag în congelator, să se răcească mai repede… Şi dacă uit de el, atunci trebuie să-l bag din nou la microunde…  Şi tot aşa…

– 8 – duş – aici mişcările trebuie să fie foarte rapide… primele câteva zeci de secunde poţi beneficia de un duş răcoros, numa’ bun să-ţi facă pielea de găină, să-mi aducă aminte de ploi reci de primăvară, etc…  După care apa devine din ce în ce mai fierbinte, aşa că n-am timp să consum prea multă, iacătă, fac şi economie, bravo mie! Şi, nota bene, toate astea se-ntamplă pe robinetul de apă rece. Şi de-aici, puteţi concluziona şi voi – cum plastic zicea un nene la radio, în prima zi de vară: ‘pentru următoarele trei luni, la robinetele din Dubai va curge apă fierbinte şi apă foarte fierbinte’… Ha, ha, very funny!

– 8:15 suc de fructe – o portocală şi un grapefruit! Cu un cub de gheaţă, băut cu paiul… O minune!

– 8:45 călcat urgent ceva de pus pe mine

– 8:50 tras blugii

– 9:15 (maxim) – ieşit pe uşă.

În tot timpul ăsta Şuşu mi se-ncurcă printre picioare, miaună, se bagă-n seamă şi, indubitabil, vrea s-o zbughească pe uşă afară.

În dimineaţa asta, învârt cheia-n broască. Nimic. Deschid uşa. Nimic. În fine, nu stau prea mult pe gânduri, mă bucur că nu trebuie să mă cert iar cu el, ies repede şi-ncui uşa pe dinafară.

Mă duc la munca, după aia la zid (da, m-am apucat de căţărări!), Dhyan mă chinuie înfiorator, fiecare apăsare de tastă e dureroasă, am făcut febră musculară la degete!!!!

Ajung acasă după aproape 12 ore.

Deschid încet, să nu iasă Şuşu.

Şuşu nu e la uşa. Hm… Mai bine!

Intru, pun sacoşele în bucătărie, îl caut cu privirea… Nu-i!

Încep să-l strig! În living! În baia de servici! În dormitor! În baia mare – se mai ascunde-n cadă, în chiuvetă. Nu-i!

Hm… Să-ncep să mă panichez? Nu, că nu mai am Xanax!

– Şuşu!

Linişte! Îmi ciulesc urechile şi mai mult…

– Şuşu!

– Miau!

Leşinat, aşa, de departe….

Nefericitul, se strecurase de dimineaţă în dulap, când îmi luasem pantalonii de pe umeraş. Şi-a stat acolo, fără apă, fără mancare şi fără nisip şi nu, n-a făcut pipi pe pantofii mei de la Leonardo!

De-acum încolo promit să-mi pregătesc hainele pentru a doua zi de cu seară!

Anunțuri
Categorii:Jurnal de bord
  1. teta
    Septembrie 3, 2009 la 10:40 pm

    vai sensibilul shushu
    si ce mama denaturataaaaaaaaaaaaa

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: