Prima pagină > Gânduri > NEVER LET ME GO

NEVER LET ME GO

Primul lucru care mi-a venit în cap după ce-am terminat cartea asta a fost, ‘Doamne, ce carte tristă!’. Am tras realmente de ea timp de aproape două săptămâni, murind de nerăbdare să văd cum se termină, dar parcă nedorind să se termine povestea, ce poveste frumoasă! Dar ce tristă, ce tristă!

Şi fuseseră două săptămâni plăcute, cu Ruth, cu Kath, cu Tommy, şi povestea lor, aşa tristă şi… Bine că nu citisem nicio recenzie înainte, părerile erau atât de împărţite şi da, ştiu că-mi pierdusem darul de a scrie frumos despre o carte, sau un film, dar pe care nu ştiu dacă-l avusesem vreodată, citeam ce scriau alţii şi mă gândeam, da, şi eu aş fi putut zice asta, şi poate şi asta, şi poate ceva mai bine decât asta.

Cumpărasem cartea asta într-un anticariat, aici, în Dubai. Era unul in Ibn Battuta, lângă oficiul poştal, şi puteai să iei cartea şi-n regim de bibliotecă… Contra cost, adică, dar dac-o aduceai înapoi, îti luai banii pe ea. N-am înţeles dacă pe toţi, pentru că eu dacă iau o carte, e a mea! Şi-l alesesem pe Ishiguro, din atâtea titluri necunoscute, doar pentru că voiam să văd dacă şi alţi romancieri japonezi sunt la fel de buni ca Murakami.

Încercasem apoi de vreo două, trei, sau Dumnezeu ştie câte ori s-o citesc. După zece, douăzeci de pagini, o lăsam baltă. Nu pricepeam ce e cu îngrijitorii, sau cu donatorii, nu puteam urmări povestea lui Kath, mi se părea că mi se adresează cu prea multă familiaritate. Povestea era prea evazivă, îmi scăpau mie detaliile, sau ele nici nu fuseseră menţionate? Tocmai această familiaritate, tocmai povestea simplă, supărările şi împăcările infantile ale celor trei, toate astea mă cuceriseră până la urmă şi făcuseră din romanul ăsta un al nu-mai-ştiu-câtelea lucru minunat de anul ăsta.

Nu mă gândisem nicio clipă c-ar fi putut să se ascundă, să nu se mai întoarcă acolo, şi nu ştiu dacă asta se-ntâmplase tocmai pentru eu, cititoarea, eram ca şi ei, Kath mi se adresa ca unei absolvente de Hailsham, cum, nu mi-aduceam aminte de Madame?

O poveste tare tristă!

Anunțuri
Categorii:Gânduri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: