Prima pagină > Gânduri > Scrisoare de vineri

Scrisoare de vineri

Am terminat cu strânsul muştelor, se adunaseră ca la şezătoare pe un strop de lacrimă de unicorn, ştii că-s dulci şi-atrag muştele, mi-am pus un disc scris de C (ce imbecil să mă gândesc la el acum, când mă pregătesc să plec la cules de meduze verzi, ţi-am povestit că vreau să-mi decorez peretele ăla plicticos, care se tot plânge că i s-a urât cu albul pisălog, pfu, ce ţi-e şi cu pereţii ăştia!), un disc cu muzici vechi şi faine, şi-l văd stând la calculator, în apartamentul nostru jalnic pe care l-am urât amândoi, şi tot aşa… Nu, nu-ţi face griji, mi-i bine, îs liniştită, ca după o lobotimie cumsecade, tot găsesc fluturaşi în uşă care fac reclamă la lobotomii – nu se-nţelege cât de cumsecade – şi după aia zboară-n ale lor; am încercat să-mi fac o marguerita, da’ nu mi-a prea ieşit, e-adevărat, acolo, în reţetă zicea s-o las la blander 10 minute, da’ mie mi s-a părut prea mult, plus că se-ncălzise maşinăria şi-ncepuse să scoată fum, aşa c-a ieşit într-un mare fel şi acrişoară spre final, de la sucul de lămâie! S-o mai pun la blander? Mi-i lene! Mere şi-aşa!
Între timp, peretele alb îmi zisese că uite, plouă cu stele afară, şi unde să mă mai duc după meduze – cred că mi s-a uitat peste umăr şi s-a prins că l-am bârfit aici, mai bine, oricum nu prea am chef să ies!

Gata! Iar am vorbit prea mult despre mine!

Mă bucur pentru tine, draga mea! Cam acelaşi lucru trăieşte şi Aluna, prietena mea de-aici, o tipă cu care-am făcut click de când ne-am văzut, ce ciudat şi cu oamenii pe care i-am cunoscut aici! Sunt cu toţii arşi de Soare şi mă trezesc cu gândurile lor în cap, venite la o şuetă cu ale mele, câte-oi mai avea şi eu. Ţi-am mai zis şi cu altă ocazie cum intru cu mătura peste ele şi le dau afară. Sunt nesimţite, parol!

Ea şi-a regăsit vechea iubire după nu ştiu câţi ani, vorbesc în fiecare seară, ea de-aici, el tocmai de pe Pluto, şi-şi fac planuri foarte serioase să-şi petreacă restul vieţii împreună! Fie să ai şi tu parte de aşa ceva! Şi eu, şi eu… o iubire împărtăşită, draga mea, asta-mi doresc… că m-am săturat să mă bucur ca proasta c-a zis Perseu că am sâni frumoşi, da’ eu să nu pot să-i spun că mi-e dor de el, că-i alergic şi se umple de tristeţi pe scalp!…  Să se spele cu şamponul ăla de-i tot fac reclamă pe canalul cu muzică populară de la 1 la 3!

Deci, draga mea, ca să n-o mai lungesc, că deja-s la a doua Marguerita, şi-am început să văd meduze mov pe peretele ăla ingrat, du-te la omul tău! Sparge puşculiţa şi dă o fugă pe Saturn! Fă dragoste cu el, iubeşte-l şi lasă-te iubită şi altceva să nu mai conteaze!

Te las, a venit Perseu! Iar a fost la pescuit, duhneşte îngrozitor, i-am zis că peştii roşii miros a Chanel, nu, cică ăia portocalii fac bancuri mai bune!

Anunțuri
Categorii:Gânduri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: