Alice in Wonderland (?)

Aş mânca nişte fondante. Mici, albe, dulci şi pe care să scrie ‘mănâncă-mă’. Cu o crustă crocantă de zahăr colorat, frumos mirositor şi indiferent. Să nu mă fac nici mai mică, nici mai mare, să nu mi se pară că mi s-a ridicat un văl de pe ochi şi lumea e mai colorată. Doar papilele gustative să gâfâie ca după un orgasm perfect!

În lipsă de fondante, mi-am aprins o ţigară. De fapt un mini-trabuc. HAV-A-TAMPA o/îl cheamă, are aromă de cireşe şi o cochetărie ca a pisicii de Chesire. Recunosc: sunt RITA şi-mi place ALICE IN WONDERLAND. Şi dac-o să reuşesc să duc postul ăsta până la capăt doar pentru c-am văzut ieri filmul de două ori o să-mi placă şi mai mult!

Filmul lui Burton a aproape la fel de bun pentru Rita de la 36 de ani pe cât a fost discul de la Electrecord pentru Rita de la 9 ani. ‘De ce seamănă un corb cu o masă de scris?’ Hm… E aproape la fel de greu de răspuns la întrebarea asta ca la ‘o să mai pot scrie vreodată?’.

A, şi da, m-am hotărât, c-aveam o dilemă ieri, favoritul meu e Iepurele de Martie! 🙂