CASĂ NOUĂ

Afară era un apus plăcut, câţiva norişori timizi lăbărţaţi pe un cer umed de Septembrie. Soarele se oglindea în turnurile din faţă, cochet şi puţin obosit.

Ieri, în timp ce-mi pregăteam micul dejun, mi se făcuse dor de o zi mohorâtă şi ploioasă. Lumina din casă părea mohorâtă din cauza geamurilor fumurii de la balcon. Doar c-afară nu ploua şi nici aerul nu miroasea a pământ reavăn şi fremătând a viaţă.

Azi noapte s-a-mplinit o săptămână de când dorm în apartamentul din TECOM. TECOM e o zonă încă în construcţie, multe din blocuri au rămas neterminate, schelete de beton acoperite cu plase verzi, pline de praf, fluturând în vânturi plictisite. Şi macarale… Macarale râd în soare…  De pe canapea pot să număr şapte turnuri clipocind cu beculeţele lor de avertizare, şi trei neterminate… Patru!

Cola normală mi se pare că are mai multe băşicuţe decât cola light. Deşi ar trebui să fie invers, nu?

Apartamentul din TECOM era mai mic decât cel din International City, iniţial mă temusem că n-o să-mi intre mobila de dormitor. La simularea cu ruleta aşa reieşise: cel mult puteam înghesui patul şi noptierele, oglinda trebuia s-o las pentru living. Mă gândisem chiar la o mobilă de dormitor mai uşoară – albă şi pufoasă, ca-n catalogul de la IKEA… Nu mai apucasem s-o vând pe cea de mahon englezesc şi până la urmă intrase perfect: patul lipit de geamurile de la balcon, imediat în dreapta o noptieră, apoi oglinda, cealaltă noptieră şi rafturile pentru cărţi. Nu părea deloc înghesuit, ba din contră, era mult mai intim, mai plăcut, mai… ce bine dormeam!!

Sâmbăta asta era sâmbătă cu Dostinex, cu goluri incolore în suflet, cu aer umed intrând prin uşa deschisă de la balcon, cu SIGUR RÓS şi fum frumos mirositor unduind ca un fir de mătase cu un cântec mut, poate Şuşu moţăind pe capanea să-l auda…