Prima pagină > Jurnal de bord > AMINTIRI DIN CASĂ NOUĂ

AMINTIRI DIN CASĂ NOUĂ

Gripa asta prost crescută intrase cu bocancii plini de noroi în viaţa mea paşnică şi liniştită, îmi dăduse peste cap weekendul la piscină şi-mi tăiase accesul la sala de sport. Ce necioplită!

Pe de altă parte, mă rupsese puţin de toată nebunia de la birou. Mă ţintuise cumva în pat fără păreri de rău, cu Mirciosu Cărtărescu şi NOSTALGIA lui,  şi mi se făcuse dor de scris…

(…)

Scrisesem mult şi frumos… Dar numai în cap. Chiar şi cu ochii deschişi vedeam câte ceva şi m-apucam să scriu pe o tăblie ca cele de la şcoală, neagră cu dungi albicioase de-atâta şters cu un burete murdar, reconstruiam atent şi migălos luna mare şi grasă, sau un miros de mare nevăzută, revărsând un torent de amintiri cuminţi din timpuri atât de îndepărtate de parcă nici n-ar fi fost. Eram ca de obicei cameleonică, şi tot ce scriam nu era altceva decât o prelungire a GEMENILOR Cărtărescieni sau a REM-ului de care trăgeam realmente zilele astea ca să-l termin… Asociam efortul ăsta cu imaginea lui Constantine tras de Scaraoţchi, înţepenit în blocurile de gresie (nu mai insist, cei care-au văzut filmul ştiu ce zic, cei care nu ştiu să vadă filmul, nu mă simt atât de descriptivistă la ora asta ca să ilustrez această imagine într-atât de impecabil încăt cei care n-au văzut filmul să nu aiba nevoie s-o facă… ).

(scurtă incursiune în prezent: Zucchero cântă din combină atât de frumos că şi firele de păr de pe şira spinării au uitat să se ridice şi să se unduiască de teamă să nu piardă o jumătate de sunet mângâiat pe o clapă timidă de pian…  Eu pescuiesc tăieţei thailandezi cu beţişoare chinezeşti în timp ce-l lecturez pe Radu Anton Roman povestind apetisant despre bucate şi vinuri româneşti de mi s-a făcut instantaneu dor de-o Grasă de Cotnari şi de-o adiere învăluitoare cum numai vântul bucureştean ştie să facă… )

Aşteptam uneori să-mi vorbeasă. Casa asta nouă, de ea ziceam. De cea veche uitasem de parcă nici n-ar fi fost. Ca şi timpurile alea de care povesteam mai devreme. Nu că uitasem de ele, dar parcă nici n-au fost. Uneori mi se părea c-o aud, vorbind într-o limbă străină şi pe mii de voci şoptite, dar nu reuşeam să înţeleg nimic, oricât de mult mi-ar fi plăcut sa cred că intuiesc un cuvânt, sau percep un oftat universal. Alteori vizualizam realmente o întindere albă şi tăcută, ca o imensă foaie de hârtie sau pagină de Word care se vrea acoperită cu semne ghiduşe… Semnele mele erau atât de ghiduşe că nu se lăsau întipărite pe foi albe de hârtii sau pagini de Word. Îmi ţopăiau bezmetice prin cap până ameţeam şi mă găseam lipsită de vlagă, tăcută şi puţin tristă.

(acum ascultam Net King Cole şi mă minunam de încăpăţânarea vântului – îşi pusese în cap să-mi facă să zboare păturica albastră cu floricele colorate pe care n-o prinsesem cu cârlige… Îi ridica în sus unul din capete şi aproape că-l simţeam zâmbind şăgalnic, ‘hai, ieşi şi prinde-o-n câteva cârlige, că de nu te las fără ea!’ Eu nu mă mişcam de pe canapea, provocându-l, ‘hai, să te văd, pun rămăşag că nu eşti în stare, te dai mare, numai!’)

Casa cea nouă e plăcută şi liniştită. E intimă şi călduroasă. Şi speram să m-ajute să scriu poveşti frumoase în/despre ea.

Anunțuri
Categorii:Jurnal de bord
  1. elisabeta niculescu
    Septembrie 24, 2010 la 10:44 pm

    bine ca ti-a revenit inspiratia
    sa fie nat king cole? sau gripa?

    • ritasophie
      Septembrie 24, 2010 la 10:47 pm

      🙂 Mirciosu fu, Draga mea Doamna Profesoara! Imi place tare mult cum scrie!

  2. Negrescu Monica
    Septembrie 26, 2010 la 7:42 pm

    Scumpa Sophie,
    Am simtit si eu farmecul vantului bucurestean care te invatuie, si a povestilor lui Radu Anton Roman despre mancarea si viunl bun, ambele transpuse intr-o atmosfera poetica si neaosa. Altminteri,nu inteleg ce indemn interior te-a determinat sa te muti si ce iti ofera aceasta casa noua in plus. Inteleg insa ca totul este bine per ansamblu, si ca esti pe o panta ascendenta in general. Si pentru asta ma bucur mult. O seara minunata si pe curand!

  3. mirelle
    Septembrie 27, 2010 la 1:33 pm

    Asa de mult imi place cum scrii…dar stiai deja asta… Textul asta insa imi place in mod deosebit. Bun venit in casa noua, draga mea!

  4. Rox
    Septembrie 30, 2010 la 12:49 pm

    Draguta mea, ma bucur sa vad ca inspiratia te insoteste pretutindeni si casa noua e si ea un loc propice experientelor literare. Asa ca astept in continuare multe multe scriituri din noul tau salas.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: