Prima pagină > Gânduri > NORWEGIAN WOOD

NORWEGIAN WOOD

Trecuseră deja două zile. Aproape. Revăzusem trailer-ul şi… Da, cred c-ar trebui să-l mai văd o dată. Şi încă o dată. Aşa cum citesc cartea. De fiecare dată nouă. La fel de vie şi de neaşteptată. Nu există prima oară. Sau ultima oară. În ceea ce-l priveşte pe Murakami. Reciteam acum KAFKA ON THE SHORE, în engleză, la trei ani după prima lectură, în română. Da, mi-aduceam aminte de motan, de bibliotecă…. Dar restul era de-a dreptul nou, minunat şi…

Midori se plimbă liniştită – firesc ar fi fost ‘se plimbă nervoasă’…. Dar nu, nu e nervoasă, deşi personajul din carte e mult mai viu decât cel al lui Tran Anh Hung. De altfel, regizorul a insistat pe dialogul cântat al personajelor sale. Şi cum a fost nevoit să trădeze cartea. Probabil de aceea n-a vrut Murakami ca romanele sale să fie ecranizate: nu poţi trăda asemenea capodopere!

Naoko se plimbă şi ea. Enervant de nervoasă. Dar mai enervant e Watanabe, care se ţine după ea ca un căţel şi nu face nimic…

‘Nu poţi înţelege filmul dacă nu citeşti cartea’, i-am spus Katei când am ieşit. Un tânăr blond se uită la mine peste umărul femeii alături de care a vizionat filmul. N-aş putea spune că mă aprobă. E nelămurit oarecum. Ceva de genul, ‘ce-are-a face cartea cu filmul?’ Chiar aşa! Watanabe şi Midori şi Naoko de pe ecran sunt ai lui Tran Anh Hung. Şi nu sunt foarte veridici, dar până la urmă nici n-au cum să fie! Şi asta nu e un lucru rău. Sau de neînţeles. Sau fără sens. Watanabe din film se-apropie puţin de Watanabe din carte când iese din campus, înconjurat de studenţi cu bâte. Sau pe stâncile de pe malul mării, când îşi urlă mut disperarea. Spun mut, pentru că în film nu se-aud decât viorile. Gălăgioase. Zgârie timpanele, sufletele…

Mi-ar fi plăcut să văd cum mănâncă Watanabe castraveţi cu tatăl muribund al lui Midori. Sau cum se plimbă printre rafturile pline de praf ale librăriei. Sau cum se uită cu Midori la incendiul izbucnit într-o clădire alăturată.

Personal, deşi am concluzionat că romanele lui Murakami n-ar trebui ecranizate, de-abia aştept sa văd A WILD SHEEP CHASE şi DANS DANS DANS.

Anunțuri
Categorii:Gânduri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: