Prima pagină > Jurnal de bord > AMINTIRI DINTR-O ALTĂ VIAŢĂ

AMINTIRI DINTR-O ALTĂ VIAŢĂ

Vecinul de la etajul trei, veşnic cel terorizant, cu muzica lui în miez de noapte, cu fetele aruncate de la balcon, cărora le vedeam apoi spatele pe iarba din faţa blocului, se gândise să-mi facă şederea în România cât mai veridică şi colorată. Prin urmare, începea la opt dimineaţa să scoată gresia cu lovituri cântătoare de ciocan greu, să dărâme pereţi şi să spargă geamuri… Zgomotele răzbăteau vesele, ca nişte spermatozoizi zglobii, prin dopurile antifoane, şi mă zmulgeau ca nişte zuze nebune dintr-un somn negru, fără vise şi fără dorinţe.

In faţa blocului 5, fetiţele umpluseră trotuarul cu desene colorate şi strâmbe şi săreau ştirbe pe un şotron invizibil, cântând peltic, ‘ala bala portocala / cine mi-a furat banana’… Eu mai adăugam nişte cireşe, nişte caise şi puţină frişcă şi-aveam o salată de fructe asortată cu frânturile de cretă colorată de pe caldarâm.

– Nu mai există bilete, domnişoară, face răutăcioasă vânzatoarea de la chioşcul RATB. Pot să-i înţeleg acreala, sunt 40 de grade afară şi ea stă într-o chichineaţă strâmtă, fără nici cel mai elementar confort. Dar nu pot să nu mă-ntreb, eu cu ce-am greşit să fiu mustruluită aşa?

Iau până la urmă o cartelă magnetică, roşie şi cu patru călătorii, chiar la timp, se vede tramvaiul în depărtare. Tramvaiul numărul 1 înspre Vatra Luminoasă nu s-a schimbat cu nimic, ca de altfel multe lucruri în ţară; hurducăie cumsecade, opreşte în staţie, deschide uşile, mă urc şi eu pe lângă cele câteva babe curajoase care s-au decis să rişte totul şi să se avânte în căldură.

Îmi fac de lucru cu aparatul de validat cartele magnetice, apoi îmi găsesc un loc în picioare şi-mi ţin respiraţia. Am impresia că mă voi topi cu totul dacă risc o inspiraţie.

– Evantaie la un leu! Două pixuri la un leu. Şerveţele umede! Pansament cu rivanol.

Vânzătorul ambulant se plimbă de la un capăt la celălalt al tramvaiului şi se opreşte în faţa unui bătrânel care stă pe un scaun în faţa mea.

– Astea ce sunt?, întreabă omul, arătând spre nişte pliciuri colorate.

– Pliciuri pentru muşte. Şi ţânţari.

Sunt frumos colorate şi nu costa decât un leu. Dar nu cred că vor face vreo victimă printre înaripate. Au o formă ca de evantai, cumva, şi de la bază, dinspre mâner, se întind către margini nişte spiţe ca de bicicletă. Distanţa dintre aceste spiţe e mult prea mare, muştele, şi mai ales ţânţarii o să-i dea cu tifla bătrânelului care şi-a ales un plici galben fosforescent.

În sfârşit ajungem la Vatra Luminoasă şi mă pregătesc şi eu de coborâre. În stânga, o precupeaţă dodoloaţă îşi da coate cu o altă cucoană, care se pregătea de urcare. Şi dialogul începe oarecum normal:

– Staţi, doamna, daţi-vă puţin mai încolo, să putem coborî şi noi…

– Dar unde să mă dau, doamnă, nu vedeţi, o să dau peste domnul din spate.

Într-adevăr, domnul de 100 de ani se-mpingea suspect de mult în spatele cucoanei cu care dialoga precupeaţa.

– Ar trebui s-aştepţi să coborâm, face precupeaţa pierzându-şi răbdarea.

Doamna cu domnul de o sută de ani în coaste zice şi ea ceva, dar eu nu mai aud. Nu mai prind decât ultimele urări ale precupeţei:

– Hai, dă-te dracu’, că eşti proastă!

Welcome to Romania!

Anunțuri
Categorii:Jurnal de bord
  1. mihai
    Iulie 22, 2011 la 12:51 pm

    te mai mira ceva ?! :)))

    • ritasophie
      Iulie 22, 2011 la 12:57 pm

      🙂 Hei, ma bucur mult ca ma citesti! Nu era neaparat o mirare dezaprobatoare, ci mai degraba nevinovata, cu ochii cat cepele… Mai putin cu exceptia masinii de gaurit pe care o aud si acum…

  2. Delia Florea
    Iulie 22, 2011 la 1:07 pm

    Bai!!! Foarte tare! Stai ca-mi fac si eu blog! Te pup Rita.

    • ritasophie
      Iulie 22, 2011 la 1:09 pm

      Pai, ce mai astepti!! Ca la cat de plimbi, scrii douazeci de romane pe an! Ma bucur ca ti-a placut! Pup si eu! Vrei sa-ti aduc ceva?

  3. MateiB.
    Iulie 22, 2011 la 9:54 pm

    Caragiale parca mereu contemporan…..sunt semne ca asta-i destinul Romaniei….
    Buna scriere ! merita sa vii in Romania….e muza perfecta pentru literatura 🙂 unde gasesti subiecte mai savuroase de atat…. e Seinfeld de Romania 🙂

    Ne vedem curand,

    Pup.

    • ritasophie
      Iulie 23, 2011 la 11:06 pm

      Dragul meu, ma intorc in Bucuresti vineri. Hai sa facem cumva sa ne vedem sambata! Pup si eu!

  4. Iulia
    Iulie 23, 2011 la 2:46 pm

    Saptamana asta am fost fara masina …nu pot decat sa te felicit pt cum ai ga it snapshot la situatie….incredibil …chiar si dialogul cu bilete….pupici

    • ritasophie
      Iulie 23, 2011 la 11:05 pm

      🙂 Multam! Ma bucur ca ma citesti!

  5. Rox
    Iulie 25, 2011 la 2:03 pm

    Deci ti-a placut ce s-a modernizat Romanica … cartele magnetice la tramvai si … dialoguri la fel de spumoase ca intotdeauna.;-)

    • ritasophie
      August 6, 2011 la 11:09 pm

      🙂 Da! Mi-a fost dor de Romania, sa stii, Rox, tare dor!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: