Prima pagină > Gânduri > Poveşti de adormit piticii (de pe creier)

Poveşti de adormit piticii (de pe creier)

 

Umbla prin Deşert lăsând o dâră sângerie în urmă-i. Sufletul ferfeniţit şi-l camuflase cochet cu o cămaşă roşie, fluturând plictisitor, învolburându-se gratuit pe câte-o pală de vânt fără tragere de inimă. Inima vântului. Pe-a ei n-o mai simţea. Trebuie că era la locul ei, bătând ritmic şi conştiincios, de vreme ce ea nu se prăbuşise cu faţa-n jos în ţărână. Încă. De-aia, prevăzătoare, nu-şi pusese nici un pic de fard. Ochii mici şi… cum a zis el? Ochii mici şi-i ascunsese în spatele ochelarilor de soare, azi era o mască întreagă. Wasn’t she always?! Până şi engleza vorbită cu el în pat tot o mască era!

A treia zi fără nici un pic de mâncare. Venise la cafenea hotărâtă să ciugulească o salată. Stomacul i se strânsese. Un Soya Latte e suficient! Şi o sticlă cu apă! Bea multă apă şi-o vizualiza curgând ca nişte râuri prin munţii crescuţi sub sânul stâng. Creste cochete, ca de Mont Blanc văzut din avion.

Fusese mai întâi la librărie. Îşi cumpărase un caiet micuţ şi nişte unelte de scris.

Începuse să măzgălească pe caiet înainte să i se aducă latte-ul. Cafeaua era fierbinte, aştepta să se răcească şi apa nu mai venea. Ştia că nu-i era sete de apă!

Dacă închidea ochii era acolo. Şi ştia c-o să mai fie acolo câteva zile. Până când, încet, acolo n-o să mai fie acolo. Acolo o să fie doar livingul ei, canapeaua roşie de care se sprijinise ea şi el îşi apropiase faţa de a ei şi… Şi nimic!

Aproape că-şi savura durerea asta, o amuşina curioasă, dând din coadă… Şi chelnerul ăla tembel care nu-i mai aduce apa odată!!!!

La urma urmei, aproape că-i venea să râdă. Să râdă, să plângă, să moară şi să reînvie, şi să uite şi să dea timpul înapoi şi să…

Îşi simţea sufletul vlăguit, picurând încă o rămăşiţă de vigoare, de prezent, de durere vie…

Apa a venit! E bună şi rece. Durerea s-a estompat. Oarecum. Ca o faţă de pe care tocmai ce-ai îndepărtat machiajul. A rămas doar pielea albă, pulsând de viaţă… Atât de multă viaţă!

Anunțuri
Categorii:Gânduri
  1. Septembrie 20, 2011 la 7:18 pm

    Pare o împrejurare bizară, petrecută undeva în „Dreamland”, undeva aproape de lacul Papoose din cateva motive:
    1. „azi era o masca intreaga” – asta ma face ma face sa ma gandesc la tehnologia Stealth („aripa monobloc”)
    2. „umba prin Desert”
    3. Soya Latte
    4. „creste cochete ca de Mont Blanc, vazute din avion”…
    SI totusi, e un alt spatiu. Durere vie? E posibil sa simti printr-o fanta a „supra-constiintei” imagini / stari / trans-personalizare? Sunt curios din cele ce le insiri cate tin chiar de tine, de esenta ta, si cate sunt doar simtite din ceea ce e in exterior.
    Recunosc, ca intotdeauna cand citesc randurile tale, ca e foarte foarte greu sa cerebralizezi sau sa extrapolezi starea pe care o transmiti.

  2. ritasophie
    Septembrie 20, 2011 la 7:25 pm

    It’s a whole Dreamland, Florin! Ma bucur ca ma citesti!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: