Prima pagină > Jurnal de bord > ALTĂ SÂMBĂTĂ CU MURAKAMI

ALTĂ SÂMBĂTĂ CU MURAKAMI

There are some things in this world that can be changed and some that can’t. And time passing is one thing that can’t be redone. Come this far and you can’t go back.*

Nu-mi aduc aminte când am citit prima oară SOUTH OF THE BORDER, WEST OF THE SUN. A fost versiunea în limba română, scoasă de POLIROM, cândva înainte să plec de-acasă. Nu contează de câte ori citeam un roman de-al lui Murakami, îl reciteam apoi cu multă plăcere, redescoperindu-l, parcă, pentru prima oară. Şi-mi dau seama că-i plasez personajele din KAFKA ON THE SHORE în pădurea plină cu monştrii din HARD-BOILED WONDERLAND AND THE END OF THE WORLD. Dar Toru Watanabe va bântui mereu prin NORWEGIAN WOOD, aşa cum nimeni, niciodată, n-o va regăsi pe Sumire pe insula aceea grecească.

Nu despre Murakami voiam să scriu în seara asta, deşi bucuria lecturii din SOUTH OF THE BORDER, sub soarele obosit al unui Octombrie, cu o cafea caldă şi o sticlă de apă rece, îmi reamintise cât de minunat evadam în paginile cărţilor lui. Din păcate, sau din fericire, nu evadasem de-a lungul celor douăzeci de pagini citite pe terasa de la COSTA din Green Community. Pentru că era prea cald, şi mă trezeam ştergându-mi transpiraţia de pe frunte sau de pe spate, sau aprinzându-mi o ţigară, sau ascultând ţipătul ascuţit al unei păsări pe care nu reuşeam s-o vad, dar o bănuiam ascunsă într-un palmier de peste lac. De dimineaţă citisem despre Pasărea-Arc a lui Toru Okada şi despre cum învârtea ea cu ţipătul ei arcul zilei… Nici Toru nu reuşea s-o vadă. Nu ştiu dacă pasărea pe care o auzeam eu era o Pasăre-Arc. La o analiză superficială pe Google.com, The Wind-up Birds erau nişte neni care făceau muzică pentru ei şi pentru cine mai voia să asculte. Eu ascultasem puţin. Nu era chiar genul meu de muzică. Şi cam atât. A, şi-o pasăre cu arc. Eu aveam un om de zăpadă pe schiuri cu arc. Îl găsisem în Pufuleţii Gusto cu surpize. Învârteai de arc şi Omul de Zăpadă pleca pe schiurile lui.

În Dubai nu era zăpadă decât la Mall of the Emirates. Cam la vreo 30 de kilometri de locul unde-mi beam eu cafeaua.

Plănuisem de ieri să ies. Visam o vizită la Kinokuniya, poate o cafea la o cafenea drăguţă pe undeva pe la etajul doi al Dubai Mall. Nu era printre malls-urile mele preferate, dar libraria aceea gigantică mă atrăgea ca un magnet şi treceam peste toate senzaţiile neplăcute pe care mi le insufla Dubai Mall numai ca să înot în marea de cărţi.

M-am trezit târziu, şi după o şedinţa de Yoga cu Şuşu… Vine tiptil şi se întinde pe tot mat-ul meu. Şi eu mă chinui să mă ţin după tanti de la televizor şi simt cum îmi urlă toate ligamentele, şi trebuie să mă rostogolesc ca să-mi masez vertebrele… Nici acum nu-mi dau seama cum de nu l-am strivit pe Şuşu, care teoretic era exact în spatele meu. Motanul s-a ridicat plictisit, eu am izbucnit într-un râs sănătos, am pus discul pe pauză, am băut nişte apă, şi mi-am continuat exerciţiul. Ştiam că n-are nici un rost să-l trimit în altă parte, puteam cel mult să-l închid în baie, dar atunci n-ar mai fi fost Yoga cu Şuşu, cu râsete… Recomand cu multă căldură! Yoga cu Şuşu! E ca arcul răsucit al zilei lui Toru Okada! Fără Pasărea-Arc!

Ajung finalmente în Green Community. Cu o prietenă care avea o programare la coafor. Ea se duce să-şi ascundă firele albe, eu mă duc la BookPlus de unde mi-l iau pe Murakami. Îmi dau seama că nu am versiunea în engleză a romanului LA SUD DE GRANIŢĂ, LA VEST DE SOARE. Pe copertă, o japoneză cu părul scurt şi ochii mari îşi ascunde sânul drept cu mâna şi-şi exhibează spatele alb care se termină în curbura de deasupra popoului. Popoul nu se vede, se termină coperta.

Îmi iau o cafea de la Costa şi ies pe terasă. E încă foarte cald, dar vreau să fumez o ţigară. Şi vreau să stau afară. Pe malul lacului. Apa se unduieşte cu luciri cuminţi şi simt cum toate gândurile se liniştesc, le vizualizez realmente întinzându-se la soare. Pauză! De gândit, de simţit, de dor de trecut. Chiar atunci dau de fraza de la început. ‘…time passing is one thing that can’t be redone…’ Îmi dau seama că mi-e dor de ea, şi de el, şi de el… De ce? (…)

În jur, copii cu biciclete, trotinete, scutere. Blonzi. Proaspeţi. Veseli. Fără prea mult trecut de care să le fie dor. Două fetiţe. Una brunetă. Cealalaltă blondă. Au biciclete roze. Bruneta e mai slăbuţă, are o engleză peltică, un ton puţin autoritar, blonda, mai bondoacă, mai ascultătoare, mai ştearsă. Vor creşte mari, se vor îndrăgosti, vor suferi, vor avea trecut de care să le fie dor. Deocamdată au doar biciclete roz şi bujori în obrăjori. E încă prea cald!

Încheiem seara la un restaurant japonez. Cu tăieţei laţi, pui colorat, ghimbir roşu şi excitant de papile gustative… Mi-ar plăcea să fiu la Kyoto cu domnul Murakami, şi să vorbim despre pisici. Sunt în Dubai, cu prietena mea care ‘sărbătoreşte’ un an de când s-a despărţit de bărbatul care a părăsit-o şi a plecat cu tot cu pofta ei de viaţă. Pentru că se poate şi aşa ceva. O spune şi Murakami: ‘But I didn’t understand then. That I could hurt somebody so badly she would never recover. That a person can, just by living, damage another human being beyond repair’.*

(prima intenţie a fost să las textul aşa. dar simt că mai e ceva de spus aici. şi pentru mine, şi pentru prietena mea, şi pentru cele două fetiţe care vor iubi şi vor suferi şi vor simţi că nu mai există nimic după iubire. mai sunt pisici. mai sunt romanele lui Haruki Murakami. mai e Van der Graaf Generator. şi prietenii care ne fac zilele minunate. şi alte iubiri care te pot lua pe nepregătite. chiar şi pentru o clipă)

*(Haruki Murakami – South of the Border, West of the Sun)

Anunțuri
Categorii:Jurnal de bord
  1. Cristian C
    Octombrie 18, 2011 la 1:48 am

    bai e superb textul, mi-a placut mult. mai ales imaginea fetitelor care nu au trecut de care sa le para rau….

    • ritasophie
      Octombrie 18, 2011 la 2:04 am

      Bai, sa stii ca si mie! 🙂 (da’ cel mai mult imi place cand prietenii ma citesc si le place ce citesc… btw, lucrez si la varianta in limba engleza, daca ai pasionati de lecturi mai… asa, a la Sophie – http://translatingritasophie.wordpress.com/)

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: