Prima pagină > Gânduri > CICLOTIMIE

CICLOTIMIE

Fumul se împleteşte în perdele grele

Cu ochiuri de lacrimi peste surâsuri de pietre

Fumul se strecoară, sufocând, în tăceri

În uitarea de a rosti!

 

Coboară!

Înălţimile pot dăuna grav sănătăţii.

Aşa cum se vede Pământul curbat de acolo

Ţi se poate apleca de la atâtă claritate.

 

În depărtare…

Nu, nu e nimic, ţi s-a părut!

Scaunul tot n-a învăţat încă să vorbească.

Ţi-ar putea povesti

câte-n păduri şi stejari…

 

Degeaba te-ascunzi

după degetul mic de la mâna stângă!

În seara asta e lună plină

Şi nicicând n-o să ti se mai reflecte neuitările

fără incantaţii şi uitări de sine!

Anunțuri
Categorii:Gânduri
  1. elisabeta niculescu
    Noiembrie 19, 2011 la 11:55 pm

    foarte buna

    • ritasophie
      Noiembrie 19, 2011 la 11:56 pm

      :-*

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: