Prima pagină
> Poezii > ROŞU ŞI ALBASTRU
ROŞU ŞI ALBASTRU
Te culeg de pe dosul unei petale de floarea-soarelui
Doar ca să te pierd,
Imediat după aceea,
Cât într-o bătaie de aripă de mierlă.
Te simt şoptindu-mi
Prin spatele lobului urechii stângi
Adunări şi scăderi
Din anii şi lunile şi zilele în care nu ne-am spus ‘te iubesc’.
Nu mai am răbdare
Şi mă dizolv în amintirea ta
Întinsă la soare
Ca un nor făcându-mi cu ochiul din spatele lunii.
Dubai
9 Decembrie 2011
Categorii:Poezii
Frumos ,f frumos
Sensibil, trist parca… e ca o tanguire aproape muta. de-aia te iubesc eu pe tine! pentru ca esti speciala in atat de multe feluri!
I love u 2, Baby! :-*
minunat!
imi amintesc de o poezie pe care am scapat-o cand eram prin liceu….se numea „De cand un te iubesc n-am spus” 🙂
durerea genereaza creatie… mult mai mult decat fiorul bucuriei, ironic, omul este un izvor de durere … cumva atras magnetic de cadere …
am intalnit si oameni fericiti….in reclame, in office-uri, in cluburi … dar nu la ei acasa, nu in intimitate…suntem fericiti ocazional … ca raspuns la ironia sortii … invatam sa fim ironici si intoarcem gluma nesarata a vietii 😀
bine hai exageram, am intalnit oameni fericiti…. doar ca erau inconstienti, s-au trezit mai devreme sau mai tarziu…
imi plac versurile…au vibratie….am auzi si eu soaptele din spatele urechii stangi 😉
Led Zeppelin – Whole Lotta Love
:-*