Prima pagină > Jurnal de bord > I believe I can fly

I believe I can fly

O asiatică zâmbăreaţă trece în fugă, probabil spre poarta la care urmează să se îmbarce. E slăbuţă, cu picioare subţiri lucind în ciorapii negri şi probabil e-ncălţată cu balerini care lipăie caraghios şi casnic pe dalele de piatră din aeroport.

Aştept să se facă trei şi zece (am) ca să-nceapă îmbarcarea pentru zborul către Frankfurt.

La un moment dat mă trezesc gândindu-mă la Alan. De nicăieri şi puternic mă lovise gândul la el. Dar îmi trecuse repede. Probabil doarme la ora asta, sau tocmai ce s-a băgat în pat, e doar miezul nopţii la Londra, şi şi-a adus aminte fugar de mine şi de-aici gândul meu şi tot aşa. Trebuie s-apese cineva pe un buton ca să se facă lumină pe stradă când se-nserează, nu? Aşa şi cu gândurile. Bine, nu cu toate. Doar cu astea care-apar de nicăieri, te lovesc în moalele capului, aproape că te-ameţesc un pic, senzaţia poate transcede în real fără să fie nevoie de vreun artificiu. Acum, când scriu despre asta, ceea ce a fost aproape palpabil la momentul respectiv e de domeniul arhivelor uitate de lume, adică nici cel puţin reminiscenţe palide n-au rămas, doar imaginea lui băgându-se în pat prinde contururi din ce în ce mai clare. Chicotesc şi-mi las ideea să se zbenguie printre circumvoluţiuni, mi-am adus aminte că mi-a zis că obişnuieşte să doarmă gol.

Zborul până la Frankfurt durează aproape şapte ore, dar am cumva senzaţia că am nimerit în cel mai matusalemic aparat al flotei Emirates. Pe tot parcursul traversării Golfului Persic, avionul se zgâlţâie din toate încheieturile, scoate sunete de rugină suferindă şi mâinile pasagerilor se încleştează la unison pe mânerele scaunelor, dacă mă concentrez puţin cred că pot auzi frânturi de rugăciuni.

Mi-e prea rău ca să-mi fie şi frică, şi la urma urmei nu mă gândesc decât la cele două perechi de pantofi cumpărate ieri şi pe care n-o s-apuc să le port dacă… Cred că m-am uitat prea mult la LOST.

După aproape jumătate de oră de zgâlţâieli, o victorie mută şi nicicând consemnată în Gulf News se înregistrează la bordul bătrânului aparat: am reuşit cumva să nu vomit!

Nu ştiu de ce reţinusem că DISGRACE e în engleză. Nu mai citisem demult în franceză, dar cumva lectura mergea uşor şi mă bucuram să conştientizez plăcerea r-urilor graseiate răsunându-mi în cap, lovindu-se de imaginea umărului lui Alan rămas neacoperit. ‘<La société humaine a créé le langage pour nous permettre de communiquer nos pensées, nos sentiments et nos intentions les uns aux autres>. A son avis la parole trouve son origine dans le chant, et le chant est né du besoin de remplir de sons l’âme humaine, trop vaste et plutôt vide.’

Aterizăm fără alte peripeţii, controlul paşapoartelor se face extrem de eficient şi la mai puţin de douăzeci de minute de la aterizare sunt în taxiul care mă duce la Kronberg. Şoferul ascultă muzică clasică şi eu nu mă mai pot sătura să privesc cerul!

După o noapte nedormită reuşesc să urmăresc cu pasiune discuţiile workshop-ului de Customer Service. Nu mă mai gândesc nici la David-ul lui Coetzee, nici la Alan, nici la turbulenţe, nici la cel mai minunat cer din ultimii trei ani.

Ecranul telefonului se luminează în dreapta mea, îl văd cu colţul ochiului şi iniţial nici nu-mi propun să văd cine mă sună, roaming-ul e scump şi oricum n-am prea mulţi bani pe cartelă. E un apel de la un număr necunoscut şi curiozitatea e mai mare decât zgârcenia. Răspund.

– Hi!

E Alan. Cu o voce caldă şi albastră, ca sculată din somn. Mă umple de fluturi şi totul se dezintegrează în lumină. Sunt o dâră de culoare măzgălită pe cerul brăzdat de avioane al Kronberg-ului. Adică sunt fericită!

Anunțuri
Categorii:Jurnal de bord
  1. Aprilie 2, 2012 la 2:13 pm

    Un alt francez, Stendhal, daca nu ma insel, spunea tocmai opusul: „Cuvintele i-au fost date omului ca să-şi ascundă gândurile”
    And, cherie, ma bucur nespus cand esti fericita!

  2. elisabeta niculescu
    Aprilie 2, 2012 la 11:20 pm

    bravo !
    ma bucur mult ca esti fericita

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: