Prima pagină > Jurnal de bord > POVESTE SCURTĂ

POVESTE SCURTĂ

1

În aplicaţia de pe Facebook avea o poză… neinteresantă. Un profil fără nimic prea atrăgător. Ochelari de soare ridicaţi pe cap, zâmbeşte strâmb cuiva, sau pur şi simplu. Dar e de-o vârsta cu ea şi e alb. Da, are nişte criterii extrem de rasiale, e conştientă de asta, are foarte puţine şanse să găsească pe cineva aşa cum vrea ea într-un oraş unde albii sunt minoritari. Dar e optimistă!

Îi trimite un ‘bună’, iar el îi răspunde cu numărul lui de telefon şi cu mesajul ‘scrie-mi’!

Ea îi scrie şi hotărăsc să se vadă la o bere într-un bar dintr-un hotel nu departe de blocul ei.

2

Întârzie câteva minute, dar îl recunoaşte din prima. E tare slab, cărunt, dar mult mai plăcut decât în poza de pe Facebook. Se pupă platonic pe obraz şi se aşează la o masă. El trage de o bere, ea comandă un pahar cu vin alb. Vorbesc despre munţi, scufundări, SANCTUM, pisici, Mozart, ce face el aici, ce face ea aici, nimic interesant cu adevărat, dar până la urmă bărbatul ăsta nu-i atinge nici o coardă, şi poate nici ea lui. Sunt doar doi albi trecuţi de prima tinereţe, într-un oraş care promite să-i alieneze pe toţi cei care fac greşeala să vină singuri aici.

3

Îl aşteaptă tot la hotel. El are o pungă în mână. Se ţine după ea. Vorbesc, dar nu ceva care să merite să fie reamintit.

Deschide uşa şi-l pofteşte înăuntru. Din pungă, el scoate o sticlă de vin alb, dar ea se pregătise cu nişte vin roşu.

Se uită la câteva filme, vorbesc, se simte bine cu el. E cald şi plăcut, fără să simtă cu adevărat ceva. Probabil că nici el nu e foarte entuziasmat. Totul e liniştit, ca la carte. Filmele se termină, da, e târziu, hai s-o facă şi pe asta.

În întunericul din dormitor, bărbatul slab şi neinteresant poate fi oricine. El se străduieşte, alcoolul ajută semnificativ, şi finalmente ea se simte bine.

Apoi el pleacă şi ea se culcă, îşi propusese să se scoale devreme a doua zi şi să alerge.

4.

Se simte mult mai bine, mai în largul ei. Îl aşteaptă în rochia ei largă, albastră, sorbind dintr-un pahar cu Johnny Walker.

Lui îi toarnă nişte vin roşu… Sau alb… Nu-şi mai aduce aminte. Nu mai contează. Crede că îl place. El îi spune că-i place la ea. C-o să aibă grijă de motanul ei când o să fie nevoie. Că da, i-ar plăcea să vadă Petra împreună. Şi ea se bucură că n-o să fie singură de Valentine’s Day, deşi îi repugnau dulcegăriile alea!

Se mai uită la un film, ea se dă deşteaptă, deşi i se spusese că bărbaţii nu sunt în mod deosebit interesaţi de cultura cinematografică a unei femei…

Apoi fac dragoste din nou. Şi ştie sigur de data asta că-l place. Că-i e bine cu el. C-ar putea chiar să se îndrăgostească.

Şi-i spune! Că-l place. El îi răspunde cu aceeaşi monedă. Ea se bucură.

5

După 3 zile de tăcere, ea îi scrie un mesaj:

Trebuie să-ţi mărturisesc că mă intrigă tăcerea ta.’

El îi răspunde:

M-am tot găndit zilele astea – nu cred c-ar trebui să ne mai vedem.’

Şi-au trăit fericiţi pân’ la adânci bătrâneţi.

Anunțuri
Categorii:Jurnal de bord
  1. e. niculescu
    Februarie 11, 2013 la 9:49 am

    tipic pentru barbatii uratei si care nu au incredere in ei

    • ritasophie
      Februarie 11, 2013 la 9:52 am

      Probabil, n-avem de unde sti, orice e posibil in fictiune! 😀

  2. iriyum
    Februarie 11, 2013 la 8:05 pm

    Daca asta e ce a ramas, eu zic ca e minunat! Intelegi ce vreau sa spun -:)

    • ritasophie
      Februarie 11, 2013 la 8:54 pm

      Inteleg, cum nu? 😉

  3. Februarie 11, 2013 la 9:11 pm

    go out and live. asa se nasc povestile. imi place de tine ca alergi!

    • ritasophie
      Februarie 11, 2013 la 9:17 pm

      I do, my friend, I do! Bubigi!!

  4. Februarie 19, 2013 la 8:11 pm

    Ea nu are ce sa regrete. Nu a pierdut nimic. Mai bine singura, decat sa faca un compromis si sa isi propuna sa iubeasca pe cineva doar pentru ca nu vrea sa ramana singura. Cine e menit sa fie, va ramane, si o sa urmari cu patul in spinare, cum spunea o mare filizoafa in viata – Ioana 🙂

  5. ritasophie
    Februarie 19, 2013 la 9:32 pm

    Ea nu regreta nimic, Szimcsi. 🙂 Invata de multi, multi ani, sute, mii, milioane, sa nu regrete nimic. Sa-si pastreze zambetul si sa mearga mai departe… pe bolovani uitati de timp si cu Soarele arzandu-i bratele si spatele… Life’s good! Hugs! (cand vii pe la mine?)

  6. Februarie 20, 2013 la 7:59 pm

    Dubai e un vis frumos, dar momentan pare inaccesibil. Cel mai mult tine de curajul de ma porni la drum. Poate intr-o zi… 🙂

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: