Prima pagină > Jurnal de bord > CAFEA AFRICANĂ CU APUS CONCUPISCENT

CAFEA AFRICANĂ CU APUS CONCUPISCENT

În spate, soarele se pregăteşte de culcare. E atât de splendid în roşeaţa lui de fată mare, îşi exhibează incredibila descendenţă ca o juisare aproape nesfârşită, dacă nu s-ar termina atât de repede.

Apăs pe acceleraţie, pentru că vreau să ajung în parcare ca să-l imortalizez şi eu, voaierism ieftin, e plin internetul de apusuri mult mai orgasmatice decât cel pe care îl admir eu acum.

Toate conotaţiile astea concupiscente continuă să colcăie undeva la graniţa dintre subconştient şi atenţia mea la condus, ia uite, nisipul trece strada, dâre roşietice se târăsc grăbite dintr-o parte într-alta a şoselei, ca nişte şerpi leneşi, trec cu maşina peste ei. Mă grăbesc s-ajung în parcare, nu-i mai aud oftând matusalemic.

Apusul stă la poză pe ultima sută de metri şi e îmbujorat şi afectat mai ceva ca o divă răsfăţată!

IMG_1114[1]

Aeroportul e gol şi iniţial îmi place, nu sunt o pasionată a aglomerărilor umane. Amalgamul de energii şi vorbe mă oboseşte şi mă goneşte finalmente, prietenii ştiu de ce. Treptat, liniştea devine suspectă, cei care-i aşteaptă pe călători sunt tăcuţi, şi până la urmă un aeroport gol, fără călători şi anunţuri de zboruri e ca un fluture fără aripi. Ca un pom de Crăciun fără globuri. Ca o ciorbă de perişoare fără morcovi!

Comand o cafea cu nume de dansatoare exotică. Îmi promite arome citrice din Kenya şi nu mai ştiu de care de nu mai ştiu de unde. Dar cumva mai ştiu că o cafea la şapte seara e fix ca…

….

Ha! Mi s-au terminat metaforele! Mizez pe faptul că toţi cei care mă citesc au o imaginaţie bogată şi nu mă mai ostenesc să caut. Pentru o clipă m-am revăzut căutându-mi şosetele de mătase înainte de a veni la aeroport. Le-am găsit până la urmă, dar cine ştie că am şosete de mătase sub cizmele de piele întoarsă?

Cafeaua e teribil de amară, dar simt că zahărul i-ar compromite aromele africane, oricare ar fi ele, şi mă încăpăţânez s-o beau aşa, cochetărie ieftină în aparenţă, dar care mie îmi gâdilă plăcut orgoliul! Şi cu zilele astea libere de Eid, orgoliul meu toarce cu burta-n sus de plăcere!

Îmi întâmpin prietenul cu doza de entuziasm personală, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Îi dau să guste din cafea, orgoliul lui n-are nevoie să fie gâdilat, D. se strâmbă corespunzător.

Pe drumul de întoarcere, îi povestesc despre uleiul aromat cu lămâie care e atât de nepotrivit în salata mea ca şi Laura în vizită la familia Scott. (Katherine Mansfield, The Garden party).

Anunțuri
Categorii:Jurnal de bord
  1. elisabeta
    Iulie 30, 2014 la 7:34 pm

    Da, te recunosc !
    Imi place ca ai pus si poza

  2. ritasophie
    Iulie 30, 2014 la 8:35 pm

    Păi nu se putea fără poză! 🙂

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: