Prima pagină > Jurnal de bord > TEXT DE SPART GHEAŢA

TEXT DE SPART GHEAŢA

Irina-mi scrisese că n-ar trebui să-mi irosesc talentul. Că sunt mulţi cei cărora le-ar plăcea să poată scrie, şi eu, nerecunoscătoarea (determinantul meu, nu al Irinei), n-o fac. (pauză de motan culcuşit pe caiet)

Susu pe diary

Uite, de-aia nu scriu eu!
Nu, nu de-aia!
Realizam, fără nici un determinant de data asta, că mă complăceam prea mult într-o… Hm, cum să-i zic? Vezi, Irina? Nu-mi mai găsesc cuvintele, am uitat să întorc frazele din condei, m-au abandonat metaforele şi toţi determinanţii îşi exhibează provocatori părţile dorsale, într-o zeflemea generală, atât de potrivită cu garda lăsată atât de jos încât îşi trăgea trena prin noroi… Gardă cu trenă? Nu, trena era din rochia însângerată a doamnei Price, din HOUSE ON HAUNTED HILL. Camera de filmat se ţinea după ea ca un căţel hămesit. Şi nu era o rochie, era un fel de capot lung, dintr-un material verde şi greu, cădea în falduri semeţe chiar şi-aşa, târâte prin noroiul din beciurile azilului de nebuni! (cu asemenea filme, despe ce să scriu şi eu?!)
Revenind la scriitura mea, săraca, şchiopătând ca…. Paralela cu ţăranii din pictura lui Băncilă era degradantă pentru ei. Scriitura mea seamănă mai mult cu o piţipoancă afectată căreia i s-a rupt tocul de la săndăluţă în Mall-ul din Titan (nu ştiu de ce neapărat acolo, poate că-i mai aproape de Casă…)
Lectura lui Gracq tradus de Naum mă trimitea încă urgent la culcare după două, trei fraze pe care trebuia să le citesc de vreo două, trei ori, cu fiecare cuvânt întrupat în mlaştinile Syrtelor, sau în fortăreaţa Amiralităţii… Trebuia să fac un efort să vizualizez locurile acelea, să-l văd pe Aldo cocoţat pe tun – nu, Aldo nu era un pantof cu toc, ci un tânăr puţin nevrotic şi solitar – aşa, ca mine! Mai fac un efort şi inspir cu nesaţ ploaia întunecată, mirosind a pământ reavăn şi nu a ceapă – parol, aerul rece şi matinal al Dubaiului din zona Tecom miroasea a ceapă! Şi eu trebuia să mă duc la birou!

Mda… Nu ştiu de ce găsisem că rândurile astea îşi puteau găsi loc pe blog…
Nu, o să le pun acolo, pentru că gheaţa trebuia cumva spartă! Chiar şi cu un text patetic.

Anunțuri
Categorii:Jurnal de bord Etichete:
  1. Szimcsi
    Februarie 26, 2015 la 9:47 pm

    Inteleg perfect! „Muza” nu vrea sa mai vina in vizita si pace. Pentru mine una, muza e echivalenta cu motivatia. Sau mai exact, cu speranta. De cand nu mai am speranta, nu mai pot scrie doua fraze care sa aiba sens.

    Dar, sincera sa fiu, pentru un text de spart gheata, nu e deloc patetic.

    Bubigi!

    • ritasophie
      Februarie 26, 2015 la 10:03 pm

      Merci, ma Petite! La mine nu ține de motivație, ci de… Dumnezeu știe, parol! Bisous și merci de lectură!

  2. elisabeta
    Februarie 27, 2015 la 1:20 am

    bravo Rita

  3. Rox
    Martie 4, 2015 la 3:45 pm

    Acum ca s-a spart gheata, vor rasari si ghioceii, brandusele, primulele si alte flori primavaratice. Mie mi-a placut.

    • ritasophie
      Martie 4, 2015 la 8:59 pm

      🙂 Mulțam!

  4. Iunie 2, 2015 la 5:50 pm

    Scrii frumos, inspirat. Ma bucur pentru tine. Rusinat, marturisesc ca acum 20 de ani nu intuisem nici sensibilitatea si nici talentul tau. Marturisesc si ca, pe vremea accea inca credeam ca mai toate se savarsesc in plan intelectual.

    • ritasophie
      Septembrie 13, 2015 la 11:50 pm

      Nu-mi vine sa cred, Domnule Priala! Putin cam tirzie reactia mea, dar credeti-ma, ma simt teribil de magulita. V-am trimis un mesaj, sper sa primesc raspuns! Cu prietenie, Rita Soficaru

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: