Prima pagină > Gânduri > SWTFA, J.J. şi cinci trepte de separare

SWTFA, J.J. şi cinci trepte de separare

(text pentru cunoscători de Rita)

 

Intru în restaurant şi cer o masă pe terasă, interiorul mă intimidează cumva, în costumul negru de sport semăn cu un Jedi fără pelerină care şi-a uitat sabia laser acasă. Afară, la fumători, e mai acceptabil. De fapt, e mai puţină lumină. De-aia!

Comand apă rece, frunze cu parmezan, deşi sunt intolerantă la lactate şi la ideea că laptele de vacă e bun şi pentru altcineva decît pentru un viţeluş, şi un pahar cu vin alb.

Îmi activez bula de invizibilitate, adică îmi pun căştile, dau drumul la muzică, deschid cartea şi încep să citesc.

Majoritatea oamenilor nu sunt consecvenţi în acţiunile lor. În anumite circumstanţe, o persoană poate acţiona inteligent, iar în altele ca un neajutorat.Singura excepţie importantă de la această regulă o constituie imbecilii, care sunt puternic înclinaţi să acţioneze în acelaşi mod, indiferent de situaţie.’

(Carlo M. Cipolla – Legile fundamentale ale imbecilităţii umane)

Nu am răbdare să citesc prea mult, şi uneori chiar am nevoie de ambele mîini, frunzele astea nu vor să stea cuminţi în furculiţă.

La două mese în faţa mea, un tip în şlapi, cu un tricou şleampăt, pantaloni scurţi şi o chică gălbuie, lipită de cap. Nimic spectaculos, nu are nimic din ce m-ar putea interesa la un bărbat. La o primă vedere, cel puţin. Dar e singur, şi nu ştiu dacă sunt cele două guri de vin băute, sau cei trei kilometri pe care-i făcusem prin căldura de-afară, dar îi fac semn să vină la masa mea. Nu pare să-l mire invitaţia, îi spune ceva ospătăriţei şi vine spre mine. Îmi scot căştile şi-i întind mîna, prezentîndu-mă. Îmi zice şi el cum îl cheamă, îmi strînge mîna şi se aşează în faţa mea.

– E bun vinul alb?

Are o voce caldă, plăcută, cu rezonanţe de secrete şoptite într-o fîntînă fără fund.

– Aşa şi-aşa. E rece.

Se mai uită prin meniu pentru o clipă, apoi decide:

– O să iau unul roşu.

E probabil mulţumit de alegere, pentru că zîmbeşte liniştit.

Vine ospătăriţa să-i ia comanda, timp în care eu mai alerg cîteva frunze prin farfurie.

– Pot să iau o măslină?

Îi fac semn că da. O mănîncă tacticos, şi pune sîmburele pe farfurioara din dreapta.

– E bună!

Nu vreau să-mi pară rău că l-am invitat să mi se alăture, simt că poate să-mi spună ceva nou. Simt că e una dintre cele şase persoane care mă leagă de orice altă persoană de pe pămînt. Asta era din SIX DEGREES OF SEPARATION (the movie).

I read somewhere that everybody on this planet is separated by only six other people. Six degrees of separation between us and everyone else on this planet. The President of the United States, a gondolier in Venice, just fill in the names. I find it extremely comforting that we’re so close. I also find it like Chinese water torture, that we’re so close because you have to find the right six people to make the right connection… I am bound, you are bound to everyone on this planet by a trail of six people.’

Îi vin şi lui brînza şi nucile şi frunzele. Observ că nici el n-a comandat carne şi asta mă bucură cumva.

– Nu, nu sunt vegetarian, zise el uitîndu-se în farfurie.

Nu ştiu dacă mă simt nelalocul meu pentru că el pare să-mi fi citit gîndurile, sau pentru că se simte mai comfortabil vorbind cu o nucă decît cu mine.

Îşi ridică ochii din farfurie, puţin dramatic, dac-ar fi avut genele date cu rimel pun rămăşag că şi le-ar fi bătut repede de cîteva ori, şi chiar nu-mi aduc aminte care divă îşi bate genele mai mult sau mai puţin dramatic, nu ştiu de ce mă gîndesc la asta acum.

– Şi nu, nu sunt una din cele şase persoane care să te lege de… J.J. Abrams… Par example!

– În ce fel să mă lege? Genetic?

Ăsta e un gînd care nu-mi place! Auzi, unchiul J.J.!

(nu, nu mă mir că-mi citeşte gîndurile, cred că dac-aş fi puţin mai atentă i le-aş auzi şi eu pe-ale lui…. Ce face?! Rezolvă ecuaţii în gînd?)

– Nu sunt ecuaţii, e formula lui Watts şi Strogatz vis-à-vis de cele şase grade de separare. Vrei o nucă?

O nucă pentru o măslină. Pare un troc cinstit, aşa c-o iau.

Mă concentrez, dar nu-i mai aud nici un gînd. S-a transformat într-o Rey sigură pe forţa personală, iar eu sunt ca un Kylo Ren care trebuie să se resemneze, deşi varianta frustrării deslănţuite ar fi fost mai eliberatoare. Dar parc-am menţionat chiar la început că mi-am uitat sabia laser acasă.

– Nu auzi nimic pentru că nu mă mai gîndesc la nimic.

Fundul fîntînii cel inexistent se umple de vorbele lui monotone.

– La tine, însă, e tare gălăgie. Ar trebui să faci puţină ordine acolo. Mai trimite-le la plimbare, mai stinge-le lumina, dă cu ele de pămînt. Ştii ce zic.

Da, ştiu!

– Cum e? Să fie linişte, adică?, îl întreb sorbind ultima înghiţitură de vin şi făcîndu-i semn fetei să-mi mai aducă un pahar.

Lasă tacîmurile pe masă şi se uită la mine. Are ochii verzi, pătaţi cu bucăţele de ciocolată.

Zîmbeşte. M-a auzit. Şi pun pariu că nu-i place ciocolata!

– E bine. Zic eu. E ca pe fundul oceanului. Ai făcut vreodată scufundări? Sau ca pe Lună. Deşi asta n-o pot confirma, n-am ajuns încă acolo.

Nu ştiu dacă glumeşte, dar cred că Saturn ar fi mai interesant decît Luna.

– La cum bate vîntul acolo, nu cred că-i prea linişte.

Sunt tentată să verific pe Google cît de tare bate vîntul pe Saturn, dar îl cred pe cuvînt. Încerc să fac linişte.

Bărbatul din faţa mea continuă să mănînce tacticos, cred că-i place şi vinul. Al meu e în continuare insipid. Şi rece. Ştiu acum că nu e dispus să-mi spună nimic nou şi nici nu e prea chipeş, aşa că apăs, cumva, pe un buton de ‘rewind’ şi sunt din nou singură, alergînd frunze prin farfurie, iar el e la două mese mai departe, căutînd un loc unde să se aşeze.

Termin de mîncat, cer nota şi sunt tentată, cînd trec pe lîngă el, fie să-i urez poftă bună, fie să mă plîng cît e de plictisitor. Nu mă pot hotărî, aşa că ies, salutată de un ospătar care-mi deschide uşa. Mă gîndesc c-ar fi fost, totuşi, fain să-l invit la masa mea. Sau să-l salut cumva la plecare, să sparg convenţiile nesănătoase că nu poţi să iei cina cu un necunoscut. Data viitoare!

 

 

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: