Arhiva

Arhivă autor

Poem de… primăvară

aprilie 11, 2020 Lasă un comentariu

Primăvară și gin…

În doze rezonabile

suficiente cît să nege c-aș semăna cu Hitchcock.

Poezia pare să fi luat o pauză în primăveri de pandemie.

Dar muzica e la fel de alertă,

la fel de vie ca și noi!

Ca și primăvara,

ca și ginul,

ca și zîmbetele văzute (pe Zoom) și nevăzute ale prietenelor mele,

ca și tatuajele care spun o poveste

de suflet

de departe

de trebuie să-ți pui ochelari.

Primăvară

și ultimele picături de whiskey

și multă muzică.

Slavă Domnului pentru Muzică!

Slavă prietenilor pentru zîmbete!

Slavă Motanului pentru somn!

 

Bere, peanut butter*, perspective alternative și orgasme multiple** (*defeated by the chocolate!) (**la nivelul papilelor gustative) Sau poem romenglez fără noimă, după multă bere

Cum, ai întrebat

între două semne de exclamare?

Așa, ți-am răspuns

pe un ton ascendent,

oglinding semne de întrebare

atît de arongante încît

un -ing s-a arătat,

neavînd ce să caute în limba noastră-i o comoară…

 

Sfeclă roșie, bere și purcel/fennel introvert –

asezonat cu sunetul liniștii (the sound of silence) –

greu cu limba română în țara lui Shakespeare.

IMG-0294

Dar am pornit toate introspecțiile

fără concretețea varietăților de bere

cu iz de intelectuali prefăcuți…

fermieri care l-au citit pe Kierkegaard,

și oi cu fixativ

în cîrlionții naturali.

Morcovul a căpătat un frac

garnisit cu un coriandru

văr cu regele Irlandei (HA!)

și-a putut să-și ia inima-n dinți

să încropească un dialog

à la Patapievici

cu vînăta ninsă cu susan.

IMG-0296

 

Final apoteotic:

ciocolată* indiferentă

ca o demoaselă care și-a terminat lacrimile

pe bulevard,

și banane – falic element al indiferenței

înghețate într-un februarie prefăcut.

IMG-0302

CAFEA CU CYRANO

februarie 23, 2020 2 comentarii

Ți-am deschis ușa

Pentru că știam că vizita ta e iminentă,

Pentru că știam că ești de cealaltă parte a ei

chiar înainte să-ți treacă prin cap să bați.

Și-am auzit cum mă chemi

cu necuvintele tale mai asurzitoare

decît o bătaie de inimă cumsecade.

Dar ne-am vorbit printre sorbituri

din cafeaua neagră –

un întuneric în care am ales

să ne ascundem împreună,

chiar dacă nu mai era nici unul din noi

așa cum ne aminteam c-am fost vreodată.

Și-am inspirat din fumul de țigară

care ne-a adus lacrimi în ochi;

de fapt, ce scuză bună,

cum ne-am ascuns cuvintele

și lacrimile

și sentimentele

în spatele fumului de țigară

ambițios să se dea drept zîmbetul tău.

Ce întîlnire nemaivăzută!

Ce neîncrezători în cuvinte

ne-am găsit amîndoi

într-o dimineață de început de viață!

Și mi-am dorit dintotdeauna

să-ți spun –

ce ironic! –

fără cuvinte prea multe

că-mi place să-mi beau cafeaua cu tine.

Categorii:Gânduri Etichete:, ,

SEROTONINĂ

ianuarie 26, 2020 Lasă un comentariu

Mă gîndeam că poate ți-e frig

și ce bine ar fi să te invit

să te încălzești la sînul meu.

Din care curge generos

vin roșu și tutun de rătăcire

pentru drumuri lungi

care să te-ajungă din urmă.

 

Mă gîndeam că poate ți-e sete

și-ți pregătisem o poveste de adormit

lișițe și rațe cu gîtul roșu

împușcate de imbecili

după ce-au lăsat în urmă

zece mii de kilometri

pe care i-am numărat cu pași mici:

unu

doi…

 

Mă gîndeam să te sărut apăsat

pe gîndurile obosite,

alergînd după

năluci, nuci, uluci

Spune-le s-alerge după mine

sunt sprintenă

galbenă, catenă, serotonină

și buzele-mi înroșite

(gît de rață)

recită răgușit:

ce zece haș doisprezece en doi o.

 

Mă gîndeam că te cunosc dintotdeauna

că mereu m-am certat cu ochii tăi albaștri

că pot oricînd să-mi umplu plămînii

cu parfumul tău întrebător și certăreț

și lăsînd rațele și serotonina la o parte

tot ce mai pot să-ți spun e

te iubesc!

 

VERSURI PENTRU ÎNGERUL MEU

ianuarie 6, 2020 Lasă un comentariu

De fiecare dată cînd îmi curăț obrazul

cu apa ta micelară

te salut scurt, militărește,

făcîndu-ți cu ochiul ca să nu ne compleșească

seriozitatea.

 

De fiecare dată cînd îmi reîmprospătez respirația

cu apa ta de gură

îți zîmbesc așa, într-o doară,

– că nu-mi permit zîmbete mai largi,

s-ar irosi lichidul albastru pe care știu că l-ai adus de Sus.

 

Cînd am îmbrăcat cămașa ta de noapte

Mi s-a părut că mi-au crescut și mie aripi

căci ce-am văzut în oglinda din dormitor

a fost ceva plin de mirare și pentru motanul meu:

– Ai slăbit, a zis, și-a continuat să toarcă pe limba lui.

 

Categorii:Gânduri Etichete:, ,

ÎN NOAPTE

decembrie 6, 2018 Lasă un comentariu

În noapte,

vocea ta se unduiește luminos

ca o ghicitoare

în care literele se amestecă,

(aproape

departe

acum)

se opresc și

se uită ciudat

în ochi care nu se văd.

 

Și ochii care nu se văd

se uită,

se zice.

și cum poți uita inscripții

scrijelite pe suflet?

hieroglife androgine

pentru că

vocea ta

e vocea mea.

 

În noapte,

vreau să mă dizolv

în vocea ta.

Vreau să-mi aduc aminte

de începuturi

de respirație

ca pentru o scufundare

în tot ceea ce ar fi putut fi.

 

În noapte

vocea ta mă închide

ca pe un robinet

care va continua

să curgă

mîine

pe lumină.

 

Categorii:Gânduri Etichete:,

LA PICIORUL TIMPULUI

octombrie 4, 2018 Lasă un comentariu

Te-am cunoscut la piciorul Timpului

atunci cînd orizontul s-a strîns

ca un sul la subsuoară

și-a plecat

cîntînd.

 

Ți-am recunoscut amintirea

rămasă într-o gară,

luîndu-și la revedere

și mirosind a cuvinte

atît de pierdute

atît de departe

neîntoarse și nespuse.

 

Te-am simțit călărind

pe umerii Primăverii

lumini timide scurgîndu-ți-se

de sub sprîncenele acoperind Albastrul

ca să am eu ce să culeg

să nu mă pierd

așteptînd să se desfășoare

Orizontul

mirosind

a pașii tăi…

 

La capătul Timpului, te-aștept să ne contopim în ceea ce am fost dinainte de început.

 

 

Categorii:Gânduri Etichete:, ,