Arhiva

Archive for the ‘Gânduri’ Category

În jos

Aprilie 30, 2018 2 comentarii

Pe ramura de mai jos

Doi nori bîrfeau de zor

Și, deși nu sunt pisică,

o curiozitate mascată

m-a împins să trag cu urechea

cu coada ochiului

cu buricele degetelor

cu o bătaie obosită de inimă.

Nu era nimic nou în povestea lor

Dar de pe ramura de mai jos

Firul ierbii nu mai era doar

o poveste de adormit copiii

sau suflete zdrănțuite.

 

Pe ramura de mai jos

Mi s-a părut – doar pentru o clipă –

Cît o viață

C-am văzut ochii tăi albaști

Și m-am aruncat după ei

Fără să mă gîndesc că

mi-am pierdut aripa stîngă

de cînd cu Orbitorul…

Dar, cumva, n-am căzut mai jos,

probabil că se aplică același principiu

și coborîrii din copac:

ridică piciorul

pune talpa jos

ridică piciorul

acum pe celălalt

unul după altul…

Respiră…

Dar deocamdată

m-am hotărît să rămîn pe ramura asta

chiar dacă mi s-a părut doar

că sunt și ochii tăi albaștri aici.

 

E bine pe ramura asta!

Cade și-o rază de Soare uneori –

asta dacă nu-și fac norii eșarfă din ea.

Și nu pot să număr

toate firele de iarbă

Dar nici n-ar fi indicat s-o fac:

cumva știu (mi-au spus norii)

că ultimul fir numărat

e ultima clipă

e ultima bătaie de inimă

e ultima dată cînd

aș putea să te mai ascult

povestindu-mi despre curcubee…

Reclame
Categorii:Gânduri Etichete:, , ,

20 DE ZILE

Aprilie 20, 2018 Lasă un comentariu

Printre crăpături de primăvară

Îți regăsesc zîmbetul

Ploaia plînge cu mine

Și picătura asta e lacrima ta

Și cerul e gri,

descompus în alb și negru (…)

Și e clar că Muza a plecat

în concediu

în țările calde

și-am rămas cu Radio Paradise

pe care-l ascultam amîndoi

din paradisul fiecăruia:

din al meu lipseai tu,

din al tău lipseam eu,

dar ne regăseam adînc

în suflete,

și tu ai plecat cu al meu

și eu am rămas cu ce-a mai rămas din al meu…

Și mă ascund în crăpături

de primăvară

Unde nu e nicicum

Doar gri

Și Eric Clapton.

 

(13 Aprilie 2018)

Categorii:Gânduri Etichete:, , ,

DRAGOȘ ȘI RITA

E bine sa te obisnuiesti cu moartea,

Ca sa nu te ia prin surprindere.

Intre sistola si diastola, acolo sta ea si pindeste.

Are rabdare, insotitoarea noastra,

Nimic n-o plictiseste.

Ochii ei nu vad, degetele ei nu simt.

Intre doua batai de inima, acolo sta si asteapta.

Din cand in cand tresare, dar nu e momentul.

Inchide atunci ochii si numara rabdatoare:

Unu-doi, unu-doi, unu-doi…

E bine sa o cunosti, sa vorbesti cu ea.

Sa incerci sa o asculti –

O poti auzi acolo, intre unu si doi.

Pina la urma, sintem mereu impreuna.

Noi si moartea noastra, a fiecaruia.

 

(Dragoș Teodorescu 2.04.1974 – 24.03.2018)

 

2.01.2018

Rita

M-am așezat în seara asta să-mi fac meditația… încercam să-mi induc o stare de relaxare… care să se reverse de pe creștetul capului… peste pleoapele închise… se simt cumva două buze calde care le sărută?
Apoi îmi relaxez pomeții obrajilor, proaspeți masați cu o cremă de Aloe… și cînd aud ‘relax your lips’, atunci da, chiar le simt strivite de un sărut timid (da, știu, nu merge verbul cu adjectivul, dar ți-am simțit buzele ca și cum ai fi fost aici… n-am vrut să deschid ochii pentru că meditam, dar nu știu ce-aș fi făcut dac-ai fi fost într-adevăr în fața mea…).
Apoi relaxarea (mîinile tale) mi-a(u) cuprins sînii, dar doar pentru a le simți conturul… ca și cum atunci i-ar fi plămădit din lut… te-ai așezat apoi în spatele meu, cuprinzîndu-mă între picioarele tale, și mi-am rezemat spatele de pieptul tău cald… și-am stat acolo pînă mi-am rostit cele șase ‘recognitions’ și toate ecourile au rezonat de foarte multă iubire. Și-aș mai fi stat în brațele tale… ce cald erai!

Dragoș

Rita, e coplesitor. Dar intr-un mod al naibii de placut… E mai degraba o asteptare furibunda, o furie pe miile de kilometri care ne despart… Ma rog, nu prea am multe cuvinte si cred ca e ok. Cumva, reusesti sa ma aduci aproape de tine, poate chiar acolo, suficient cat sa te sprijini de mine, si asta face mai suportabile clipele, minutele, zilele… Ma simt ca un soldat in termen, care nu stie ce sa mai faca sa scape din unitate, pentru ca, de fiecare data cand isi intreaba superiorul – da, omul acela neimportant, o oaie printre altele, dar caruia i s-a dat un drept asupra timpului – nu-mi spune niciodata cand ma voi elibera, doar repeta impasibil ca sa am rabdare, ca imi va spune, si eu nu pot ghici nimic in ochii lui inexpresivi.

 

PS Cred ca trebuie sa luam in serios sa scriem o carte… La ce poveste traim si la cate simtim… Si sintem amandoi in poveste, ne completam, daca ar scrie doar unul ar fi o carte pe jumatate scrisa, cu multe capitole lipsa – si stii cat de frustrant e, si pentru cel care scrie si pentru lector, o pagina goala poate strica totul…

 

Rita

Dragul meu drag,

Ești un scriitor minunat și trebuie să scrii o carte (o carte luminoasă și total diferită de poeziile pe care mi le-ai trimis).

Ca acum douăzeci de ani, eu mă simt mică și intimidată de toată ușurința cu care unduiești tu cuvintele să danseze cum le cînți tu… ademenitor ca tînguirea sirenelor… sau a lui Nemo… 🙂 Cît despre contribuția mea…. o să vreau să vorbim despre cartea mea cînd ne vedem… mi-ar plăcea s-o poți citi ca pe o ficțiune…. fără să mai lași trecutul să rănească parșiv… și, de ce nu, o putem continua împreună…

Nu-l lăsa pe omul cu timpul să te supere…. e-acolo cu un motiv.

Te sărut!

 

17 Ianuarie

Rita

M-ai întrebat la un moment dat – cînd ți-am mărturisit că-ncerc să înțeleg unde dispari – dacă te suspectez că ai o viață paralelă. Și ți-am spus că nu. Și o spun cu toată convingerea. Știu c-ai crescut și-ai înțeles că femeile se iubesc pe rînd, și nu în același timp.
Mai vorbim noi pe subiectul ăsta. 😊
Te iubesc mult! Asta-i singura mea realitate!
R

 

Dragoș

Rit, tot ce-mi doreasc e o relatie frumoasa si functionala. Pentru care, stii vorba, love it’s not enough… Increderea, respectul, planurile comune, asemanarile si diferentele sint de baza in cocktail-ul asta, cel mai savuros din lume. Si da, am crescut si am internalizat toate astea. Si sa stii ca eu am incredere in tine, nu ca tu n-ai avea. Da, poate ne sperie chestia asta, ca ar fi o relatie cum nu cred ca am avut, total, nici unul din noi. Dar tocmai asta simt ca, daca e sa am o asemenea relatie, tu esti aleasa 😘

Rita

Mulțumesc, dragul meu! Eu sunt Rit a ta (nu știu dac-a fost intenționată pierderea vocalei finale, dar Ea a tresărit în mine, trezită, născută din iubirea ta).
😘

 

25 Februarie

Dragoș

mă dor ochii flămînzi de tine.

sufletul se strînge in el,

ca un fetus care așteaptă nașterea

amînată de prea multe ori.

i se poate vedea o lacrimă

(care e acolo, cu el, mereu)

cu ochiul liber

și stă la vedere în mine

cu întrebarea nerostită

dar știută de amîndoi.

zăpada care cade afară
se așeaza singură

doar pe drumul

care duce spre tine

evitînd orice altă potecă

și așteaptă urmele pașilor mei

să-și lase amprenta sigură,

hotărîtă ca a unui animal

care se duce flămînd spre casă

flămînd de așteptarea

pe care nimic nu i-o poate potoli

decît TU.

 

5 Martie

Rita

Îmi pictez unghiile… și fiecare unghie pictată e o amintire cu tine… căci mă simt copleșită în seara asta de atîta dragoste cum n-am crezut că mai sunt în stare să respir, ca atunci…

  1. Cînd mi-ai spus ‘cred că mă îndrăgostesc de tine’
  2. Cînd mi-ai scris poezia cu lupul
  3. Cînd ți-am spus că mi-am luat biletul pentru România
  4. Cînd ai plîns că trebuie să pleci în Turcia și nu ne vedem
  5. Cînd mi-ai ținut de cald în noua mea/noastră casă răcoroasă
  6. Cînd ți-ai luat biletul ca să vii la mine.
  7. Cînd am făcut maioneză împreună.
  8. Cînd mi-ai scris azi dimineață – deși eu nu mă așteptam să aud de tine prea curînd
  9. Cînd îmi greierești obosit la telefon… și te simt tot molatec și te-aș ține în brațe…
  10. Cînd ți-am spus să nu mă mai cauți dacă nu vii.

Sună cumplit de dureros, Dragoș, și mă urăsc pentru a ți-o fi spus-o. Dar e mantra mea. Și orice-ar fi, o să te iubesc pînă la sfîrșit!

 

19 Martie

Rita

Plăcinta e urîțică, dar scorțișoara scapă turma, ca să zic așa… se unduiește pe ultimele papile gustative, ca un trup tînăr și ferm – nu, nu ca al meu, dar vorbeam de scorțișoară. Se unduiește exhibîndu-și pulpa dreaptă ca un val de înghețată care așteaptă o limbă… alta decît cea pe care se lăbărțează. Am visat ieri că mă pupam cu un bărbat care trebuia să fii tu. Avea o limbă mare și aromată – iar iese înghețata la inaintare, nu știu de ce. Te-ai aștepta la un gust de mentă, gumă de mestecat fără zahăr. Limba aia mare și caldă îmi umple gura și mă simt invadată de dorință. Ce bine-i să mă pup!, mă gîndesc eu în vis!

Te văd în patul tău, cu tricoul alb, moale… Vin în spatele tău și te iau în brațe – îmi place termenul englezesc – spooning… I’m spooning you, și ești cald… și-mi bag mîinile pe sub tricoul alb… și ești atît de cald de-ncep să tremur…

În seara asta aș vrea să dorm în patul cel nou. De ce mi-am luat pat mare dacă dorm tot pe canapeaua aia strîmbătoare de spate?…

Sper să te visez. În tricoul alb, pupîndu-mă cu limba ta mare și cu gust de înghețată de scorțișoară.

Te iubesc!

 

24 Martie

Tel: in the UK: 0330 977 0444 (local rate)
Please note this number is for existing bookings only.
Please have your booking confirmation code ready.
Flight confirmation code: S5HVJL
Passenger info
Title First name Last name Route Hand luggage Checked bag Seat
MR Dragos Teodorescu OTP-DSA
DSA-OTP
1/55x40x23

CHANGED SIZE

1/55x40x23

CHANGED SIZE

1/20kg
1/20kg

Flight details
GOING OUT Flight Number: W6 3015
Departs from: Arrives to:
Bucharest H. Coanda (OTP) Doncaster/Sheffield (DSA)
24/03/2018 19:35 24/03/2018 21:15
COMING BACK Flight Number: W6 3016
Departs from: Arrives to:
Doncaster/Sheffield (DSA) Bucharest H. Coanda (OTP)
17/04/2018 21:55 18/04/2018 03:10

 

Încă îl mai aștept.

CORPUL MEU DIN MUZICĂ DE MOZART

Martie 9, 2018 2 comentarii

În ultimul volum de poveși cu zîne,

Care seamănă teribil de tare cu un manual cu instrucțiuni de folosire,

Zice c-o să vii pe un cal alb.

 

Mie-mi plac caii,

Dar de la depărtare,

Și iarba de le mine din grădină

E încăpățînată și cu personalitate –

I-ar sta în gît!

 

Dar știu că vii

De fapt ai venit demult

Trebuie doar să te-ajungă din urmă

Și armura de cavaler pămîntean:

Corpul pe care-am să-l frămînt

Așa cum am mai făcut-o cîndva

Pe muzică de Mozart

Și-n altă viață.

 

Categorii:Gânduri Etichete:,

TU

Ianuarie 23, 2018 Lasă un comentariu

Te respir

ca pe ultima moleculă de aer

căci mai departe

păpădiile obraznice

s-au transformat

în cărămizi portocalii

la capătul cărora

Oz e beat și dezorientat.

 

Te înghit

ca o amibă care-și trage nasul:

s-au ieftinit apusurile

și depărtările minunat de ascendente

zgîrie pe retină,

gît și buze uscate.

 

Te accept

ca pe un scai încăpățînat,

un plasture care mi se topește pe suflet,

un fard sidefiu care se strecoară pe sub pleoape,

o bacterie care se agață de

ultima moleculă de aer

pe care o respir.

Categorii:Gânduri Etichete:, ,

POEM LUMINOS

Ianuarie 19, 2018 2 comentarii

Cînd te-ascult uneori,

Povestind despre zăpezi încăpățînate,

Și mîinile-mi miros a trandafiri pustii,

Mă fîstîcesc adolescentin,

Ca un samurai în fața unei mături.

 

Cînd mă gîndesc cum o să mă pierd în ochii tăi albaștri,

Mă trezesc preschimbată într-una din mustățile motanului meu,

Pe care-atîrnă grațios

O picătură de apă cît o mărturisire șoptită.

 

Nu-mi amintesc de cînd n-a mai fost atîta lumină!

Atîta încîntare dulce ca un ceai de tei!

Atîta uimire dantelată, catifelată, parfumată!

Și-atît!

Pînă și poemele de dragoste trebuie să știe cînd să devină mai seriose!

INEXPLICABIL

Ianuarie 14, 2018 Lasă un comentariu

Cu pași mici

Gînduri nescrise – de teama de a nu fi sufocate de greșeli gramaticale –

Inundă

Spală

Curăță

Șterg amintiri, sentimente, speranțe

Să rămînă nescrise

Să fie nefiind

Să înghită în sec

Pe fundal de cer mohorît

precum greșelile gramaticale

care n-au mai apucat niciodată

să uimească!

 

Categorii:Gânduri Etichete: