NU VREAU SĂ ȘTIU

septembrie 25, 2018 Lasă un comentariu

Astăzi sufletul mi s-a revărsat

de plînsetul tău,

de lipsa mea de aer,

pe jos.

Curgea încă, după mine,

lăsînd o dîră strălucitoare,

ca de melc îndrăgostit,

pînă la magazinul

de unde mi-am cumpărat

lacrimi.

Lacrimile-mi erau mari,

dar mascau discret

datul pe-afară al sufletului.

Mai pe seară mi-am făcut

un ceai

și după ce mi-am pus

picături în nas

și visele pe bigudiuri

și l-am lăsat pe motan

să mă muște

de degetele înțepenite

în așteptarea obrazului tău,

mi s-a părut că te-aud

zîmbind

și-am știut că m-ai iertat

și mi-am căutat rămășițele

de suflet

și le-am dus la culcare.

 

Categorii:Gânduri Etichete:, ,

2 August

august 7, 2018 2 comentarii

Mi-e dor de tine în doze inegale

Și mă agăț de numele tău

ca să nu cad,

să nu uit, să nu plec…

 

Vară nesfîrșită cu seri infernale

Cînd te strig mut

și nu-mi răspunzi decît

ca să-mi reamintești

că te iubesc.

 

(…)

În buzunarul cămășii tale

Cu pătrățele roșii, albe și albastre,

găsesc o batistă de hîrtie

și mi se bucură nasul de ea ca

un copil sculat de un

soare jucăuș.

Nu, nu tu o uitasei acolo.

Și chiar după multe spălări,

tot îmi pare că-ți

regăsesc mirosul în

cămășile

largi care mă îmbrățișează

în locul tău.

Mi-e dor și nici

poezii nu mai pot scrie

Și nu, asta nu e o

excepție.

Și nici o poezie.

E un strigăt mut

E un dor în doze inegale:

de la mare la incredibil

de dureros.

 

Categorii:Gânduri Etichete:, ,

În jos

aprilie 30, 2018 2 comentarii

Pe ramura de mai jos

Doi nori bîrfeau de zor

Și, deși nu sunt pisică,

o curiozitate mascată

m-a împins să trag cu urechea

cu coada ochiului

cu buricele degetelor

cu o bătaie obosită de inimă.

Nu era nimic nou în povestea lor

Dar de pe ramura de mai jos

Firul ierbii nu mai era doar

o poveste de adormit copiii

sau suflete zdrănțuite.

 

Pe ramura de mai jos

Mi s-a părut – doar pentru o clipă –

Cît o viață

C-am văzut ochii tăi albaști

Și m-am aruncat după ei

Fără să mă gîndesc că

mi-am pierdut aripa stîngă

de cînd cu Orbitorul…

Dar, cumva, n-am căzut mai jos,

probabil că se aplică același principiu

și coborîrii din copac:

ridică piciorul

pune talpa jos

ridică piciorul

acum pe celălalt

unul după altul…

Respiră…

Dar deocamdată

m-am hotărît să rămîn pe ramura asta

chiar dacă mi s-a părut doar

că sunt și ochii tăi albaștri aici.

 

E bine pe ramura asta!

Cade și-o rază de Soare uneori –

asta dacă nu-și fac norii eșarfă din ea.

Și nu pot să număr

toate firele de iarbă

Dar nici n-ar fi indicat s-o fac:

cumva știu (mi-au spus norii)

că ultimul fir numărat

e ultima clipă

e ultima bătaie de inimă

e ultima dată cînd

aș putea să te mai ascult

povestindu-mi despre curcubee…

Categorii:Gânduri Etichete:, , ,

20 DE ZILE

aprilie 20, 2018 Lasă un comentariu

Printre crăpături de primăvară

Îți regăsesc zîmbetul

Ploaia plînge cu mine

Și picătura asta e lacrima ta

Și cerul e gri,

descompus în alb și negru (…)

Și e clar că Muza a plecat

în concediu

în țările calde

și-am rămas cu Radio Paradise

pe care-l ascultam amîndoi

din paradisul fiecăruia:

din al meu lipseai tu,

din al tău lipseam eu,

dar ne regăseam adînc

în suflete,

și tu ai plecat cu al meu

și eu am rămas cu ce-a mai rămas din al meu…

Și mă ascund în crăpături

de primăvară

Unde nu e nicicum

Doar gri

Și Eric Clapton.

 

(13 Aprilie 2018)

Categorii:Gânduri Etichete:, , ,

CORPUL MEU DIN MUZICĂ DE MOZART

martie 9, 2018 2 comentarii

În ultimul volum de poveși cu zîne,

Care seamănă teribil de tare cu un manual cu instrucțiuni de folosire,

Zice c-o să vii pe un cal alb.

 

Mie-mi plac caii,

Dar de la depărtare,

Și iarba de le mine din grădină

E încăpățînată și cu personalitate –

I-ar sta în gît!

 

Dar știu că vii

De fapt ai venit demult

Trebuie doar să te-ajungă din urmă

Și armura de cavaler pămîntean:

Corpul pe care-am să-l frămînt

Așa cum am mai făcut-o cîndva

Pe muzică de Mozart

Și-n altă viață.

 

Categorii:Gânduri Etichete:,

TU

ianuarie 23, 2018 Lasă un comentariu

Te respir

ca pe ultima moleculă de aer

căci mai departe

păpădiile obraznice

s-au transformat

în cărămizi portocalii

la capătul cărora

Oz e beat și dezorientat.

 

Te înghit

ca o amibă care-și trage nasul:

s-au ieftinit apusurile

și depărtările minunat de ascendente

zgîrie pe retină,

gît și buze uscate.

 

Te accept

ca pe un scai încăpățînat,

un plasture care mi se topește pe suflet,

un fard sidefiu care se strecoară pe sub pleoape,

o bacterie care se agață de

ultima moleculă de aer

pe care o respir.

Categorii:Gânduri Etichete:, ,

POEM LUMINOS

ianuarie 19, 2018 2 comentarii

Cînd te-ascult uneori,

Povestind despre zăpezi încăpățînate,

Și mîinile-mi miros a trandafiri pustii,

Mă fîstîcesc adolescentin,

Ca un samurai în fața unei mături.

 

Cînd mă gîndesc cum o să mă pierd în ochii tăi albaștri,

Mă trezesc preschimbată într-una din mustățile motanului meu,

Pe care-atîrnă grațios

O picătură de apă cît o mărturisire șoptită.

 

Nu-mi amintesc de cînd n-a mai fost atîta lumină!

Atîta încîntare dulce ca un ceai de tei!

Atîta uimire dantelată, catifelată, parfumată!

Și-atît!

Pînă și poemele de dragoste trebuie să știe cînd să devină mai seriose!

Categorii:Gânduri Etichete:, ,