Arhiva

Posts Tagged ‘alergat’

Weekend, maşina de spălat şi cum să nu alergi în saunăn

Mai 28, 2010 7 comentarii

Continuam să-mi beau cafeaua în cana cu Moş Crăciun de la fratele meu, singurul cadou, de altfel, primit de Crăciun. Mi-am tot zis că nu e important să primeşti cadouri de Crăciun, e important să fii alături de cei dragi, să vezi munţi în depărtare, să…., să…. Pe cine păcălesc eu?

Deasupra compartimentului pentru detergent al maşinii de spălat, erau înşirate, în două coloane cuminţi, cu litere, cifre şi desene mititele bleumarin, programele de spălat cu temperatura aferentă a apei. Nu-mi complicasem niciodata viaţa cu spălatul, nu purtam o bluză mai mult de o singură dată, deci nu putea fi considerată foarte murdară, aşadar o spălam cu ultimul program, scurt, ecologic (sic!), eficient! Am maşina asta de spălat de aproape trei ani. E conştiincioasă şi loială, nu mi-a făcut niciodată surprize, să nu vrea să spele ceva, sau să se supere şi să dea apă pe-afară. O apreciam mult! Şi mizam că e şi ea conştientă de asta, şi-avem o relaţie aproape zen de respect şi încredere reciprocă. Eu nu trebuia decât s-o şterg de praf din când în când, să-i pun detergent atât cât trebuia, balsam de rufe frumos mirositor, să-i potrivesc programul, temperatura, să n-o-ndes cu prea multe rufe şi totul mergea perfect! Azi, însă, îmi propusesem să fiu chiar şi mai à la carte: dacă tot spălam prosoape, să setez programul pentru bumbac, dar să nu merg mai sus de 40 de grade totuşi. Acum, pe acorduri de Cafe del Mar, maşina torcea cuminte, mulţumită, ca-n weekend, şi eu îmi mai aprind o ţigară ca să termin textul ăsta. A, şi-un strop de cafea în cana cu Moş Crăciun!

Săptămâna se scurge aproape identic cu cea trecută şi pun rămaşag pe cea viitoare că va fi ca-ntr-o oglindă, şi tot aşa! Şuşu mă scula la 5, eu îl izolam în living şi continuam să mai dorm până pe la şase jumate, mă duceam la birou, apoi, de două ori pe săptămână la alergat, în jurul parcului Safa,  şi-mi propusesem de-atât de multe ori să scriu şi eu despre alergat. Constatasem la un moment dat că imaginea extraselor de cont din SAP funcţionează ca o doză de energie, era de-ajuns să le văd în faţa ochilor şi uitam că doar cu o clipă mai înainte nu mai puteam respira şi voisem să mă opresc. Ce chestie!

Miercuri seara fusese mai plăcut, doar 31 de grade şi fără prea multă umiditate. Chantal îmi vânduse un mic pont: aleargă 9 – 10 minute şi mergi un minut. La inceput părea să funcţioneze, nu mai eram obsedată de metri, şi asta parcă-mi dădea un anumit avânt, şi umbra mea alerga mult mai graţios decât mine, parol! După şapte minute, însă, fusesem nevoită să mă opresc, din păcate. Era prea cald, îmi găseam eu scuze. Veşnic îmi găsesc scuze.

Azi e vineri! Weekend in Deşert! Şi sunt leneşă!

Îmi propusesem s-ajung în parc devreme, dar la şapte, când m-am trezit, tot Dubaiul, sau cel puţin International City, era învăluit în ceaţă. Am scos nasul pe balcon, da, saună! Să mă duc s-alerg în saună? Neeeeeeee, poate diseară! Scuze!

Ca de obicei, cel puţin în ultima vreme, rândurile lui Murakami mă trimiseseră la scris. Îl lăsasem pe protagonistul din DANS DANS DANS s-o caute pe Kiki, după ce făcuse sex cu Mei, şi m-apucasem, cu avânt pionieresc chiar, să scriu despre maşina de spălat! O sută optzeci şi cinci de cuvinte. Suficient, nu?

____________________________________________________

* În imagine, Safa Parc de la-nălţime (trăiasă Google Images)

Categorii:Jurnal de bord Etichete:, ,