9 SONGS

(sau ce bine-i cînd bei Cointreau cu muza)

Lisa n-are țîțe. Și ea se plînge c-ar arăta ca un băiat. Și io m-aș plînge!

Matt filosofează neconvingător în Antarctica și oricît de viguros ar iubi-o pe Lisa, tot neconvingător rămîne și la capitolul ăsta. Și s-a mai mirat că l-a părăsit fata!

9 SONGS m-a păcălit la Cărturești cu următoarea reclamă făcută de THE GUARDIAN (ziar serios, din cîte știu eu… poate-ar trebui să-l mai văd o dată): ‘the most sexually explicit film in the history of British cinema’. Poate dacă mi-ar fi plăcut muzica. Recunosc, nu sunt o fană a rockului britanic actual – cine-a auzit de Black Rebel Motorcycle Club? Pe Led Zep sincer și țîțele Lisei ar fi părut mai mari!

– Ți-am zis, nu?

Înainte să se ducă la baie, dă drumul la combină și pune Simfonia a 7-a de Bruckner. Știu că-i place mai mult cu Furtwängler la pupitru. Dar n-am reușit să găsesc discul pe Amazon, așa că pe moment va trebui să se mulțumească cu Celibidache. Și-am uitat să-i iau Lagavulin din duty free. Sper să nu-și aducă aminte de el. Deși e duminică, îi văd trabucul în buzunarul halatului…

– Ce mi-ai zis?

– C-o să ai parte fie de căței care-și amușină posterioarele, fie de maci care polenizează. Trebuia să mă suni înainte să cumperi DVD-ul, nu după.

Se duce la baie. Ca pentru a evita comentarile mele. Cărora oricum nu aveam de gînd să le dau glas.

Nu l-am mai văzut demult. Mi se pare că i s-a mai adîncit ridul ăla de pe frunte, dar o să mă conving după ce iese de la baie.

Matt o leagă pe Lisa de pat. Îi numără coastele. Da, sunt toate!

– Chiar una-n plus!

Nu l-am auzit cînd a ieșit de la baie.

Își toarnă cafea. Și-și aprinde și trabucul, camera se umple de miros greu de tutun.

E o bucată în adagio-ul ăsta al lui Bruckner care-mi aduce aminte de Wagner. O întorsătură de viori, cum îmi place mie s-o pun în cuvinte, ca un val supărat care șterge toate poveștile de dragoste de pe un țărm uitat de timp.

E în spatele meu și s-a apucat să-mi dezvelească umărul drept. De parc-ar vrea să-mi elibereze fluturele captiv pe pielea ușor bronzată.

Matt o unge pe Lisa cu ulei – sper să miroasă frumos…

Mă ridic, mă duc în dormitor și-mi pun cîteva picături de parfum după lobii urechilor. El mă așteaptă cuminte să mă reașez în fața calculatorului. Îmi dezvelește spatele în întregime și începe să exploreze.

Matt îi desface picioarele cele subțiri ale Lisei. Recunosc, sunt invidioasă, Lisa are un corp minunat! Chiar și fără țîțe!

Își plimbă nasul pe conturul fluturelui de pe umărul drept așa cum numai el știe s-o facă – la cîțiva centimetri depărtare de epidermă, fără să mă atingă, dar aproape cît să-i simt respirația caldă. Viorile cad din nou ca un val greu, de neoprit, Matt e mai îndrăzneț, vîrful limbii lui inspectează adîncimile buricului Lisei.

Aripile fluturelui meu tresar uimite, sufocate în fumul greu pe care îl suflă încet, ca omida din Alice.

– De ce seamană corbul cu o masă de scris?

Lisa are un sex mic…. Iar viorile… El a-nceput să-mi numere vertebrele. Cu vîrful limbii. E cald, cu gust de tutun și mult weltanschauung.

Am cravata mea…. Am 40 de ani! :)

Cred că vecinii de deasupra rearanjează mobila în fiecare zi. Fie pentru că se plictisesc repede, fie pentru că realizează lipsa din peisajul feng-shui a scrinului ăluia de 200 de kile, hai să-l mai plimbăm un pic pe gresie şi s-o scoatem din minţi pe ‘tânara’ de la cinci. Şi numa’ când vrea să tragă şi ea un pui de somn. Sau poate asta e parte din conspiraţia universală ‘dormi mai puţin, Sophie, oi dormi destul când oi da colţu’!’

Viaţa la 40 de ani miroase a gutui şi dulceaţă de măcieşe. Deşi n-am mai mâncat gutui de nu mai ştiu când! Dulceată de măcieşe, însă, chiar acuma de curând, mulţumesc, Diana!

Viaţa la 40 de ani e plină de muzică şi de oameni minunaţi. Se vede clar de la un kilometru în aer, într-un balon cu aer cald deasupra deşertului, cu crestele munţilor Omanului bălăcindu-se într-o mare de nori leneşi, şi Soarele întinzându-se ca o pisică, răsărind dintre dune.

Viaţa la 40 de ani e plină de cărţi minunate – tocmai am primit din România patru romane de Saramago, şi le mai am şi pe cele de Marias pe care le-am luat în vacanţă şi n-am apucat să le citesc, plus cele de Auster de care am aflat din corespondenţa cu Coetzee, şi ale neveste-sii, Siri Hustvedt (n-o să-i învăţ numele în veci!). Despre O VARĂ FĂRĂ BĂRBAŢI am citit pe un blog românesc de care nu-mi mai aduc aminte, dar aveţi o rencezie şi aici, http://filme-carti.ro/carti/o-vara-fara-barbati-de-siri-hustvedt-31981/.  Scrie frumos, se simte poeta din ea. Îi simt frazele de parcă le-aş fi scris eu.

Momentan, trag tare să termin IS IT JUST ME, de Miranda Hart. Nu ştiu ce m-a determinat s-o cumpăr. Poza ei de pe copertă – împiedicată, căzută pe jos, cu tenişi roz în picioare, şi multe brăţări argintii pe mâna stângă. Am şi eu brăţări argintii, tenişi roz pot să-mi cumpar, eu am o pisică, ea un căţel, dar mă regăsesc în multe din situaţiile descrise de ea. Cartea se vrea una umoristică, pe copertă suntem chiar avertizaţi –‘ Warning: you will laugh out loud on public transport while reading this!’ Şi-am tot aşteptat să râd, dacă nu în hohote, cel puţin să schiţez un zâmbet. La un moment dat m-am gândit că n-o avea efect decât în mijloacele de transport în comun. Şi eu nu le folosesc! M-a apucat, însă, chicotitul, într-o după-amiază, la plajă. Şi din chicotit am dat într-un râs nebun, de nu mai reuşeam să mă opresc, noroc că nu era prea multă lume în jur. Femeia povestea despre aventurile ei la SPA. Delicioase! Chiar si pentru două pasaje spumoase şi tot merită cartea! Eu am tot zis că vreau ceva uşor înainte de Saramago. Ca un fel de antreu înainte de o friptură pe cinste! Ah, o friptură! Sau o salată (în cazul în care mă citesc şi vegerarienii).

Hm…. Pare-se că muza mea e încă în vacanţă şi nici una din incantaţiile mele n-au determinat-o să-mi facă o vizită cât de scurtă, aşa că textul ăsta e cam nesărat şi puţin interesant. Dar e un început. Un nou început. Să-mi ţineţi pumnii!