ACASĂ

Visătoarea a zburat peste

Marea tăcută a viselor ei

spulberate

Și a venit Acasă.

Artistul fuma o țigară

pe care-o împărțea cu

dragonul de pe tîmpla stîngă;

– altfel dragonul ar fi

scuipat flăcări și

iubiri prefăcute în cenușă.

Artistul i-a colorat

Visul cu albastru și roșu

ca să-i satisfacă și

yin-ul și yang-ul;

au împărțit apoi

licoarea chihlimbarie

care-ar fi cîntat

arii de operete uitate

dacă n-ar fi dat-o repede

pe gît și uitării.

Iubitul apoi

a luat un cuțit deghizat

în curcubee bete cu vin roșu

și sărutînd-o mincinos

pe gît

i l-a înfipt în stînga

unde-ar fi trebuit să fie

inima.

Nu-ți fă griji, iubite,

n-am murit deloc.

Sau poate

deloc și jumătate.

Poetul a așteptat-o

printre sticle de bere

printre care ar fi trebuit să

vîslească atentă,

bere albastră,

ca și laptele de pe Tatooine.

A crezut inițial

că se vor întîlni la

Restaurantul de la Capătul

Universului

dar a înțeles că n-avea

ce să caute acolo.

Scuze, Autostopistule

Galactic!

S-a pierdut în Ochii

Poetului

Adînc!

Ca-ntr-un orgasm

gustativ:

miere și turmeric,

zmeură și lacrimi.

Bere albastră,

lapte albastru,

ochi albaștri,

yang albastru

și albastrul palid din

curcubeul-pumnal

care-a ratat inima

doar pentru că

nu era acolo.

Ultima oprire a fost în

Delta Visătorului

cu păsările lui triste

care dispăreau sub

apa disperării

din care nimeni nu mai

știa să spere.

Dar l-a strîns în brațe

și i-a păstrat sărutul

bine,

să nu se piardă,

pînă data viitoare.

Visătoarea a zburat

Înapoi peste marea

fără nici un vis,

căci mările n-au vise

să și le poată spulbera.

Visătoareo, lasă-ți

visele să se odihnească!

Vor înflori pe neașteptate

dacă nu vei uita să le

uzi și să le urezi

Noapte bună!

VISE

Azi mi-am adus aminte că am numărat,

minuțios, ca pe niște boabe de orez,

ca pe un milion de secunde și tot atîtea respirații

învățate pe de rost,

repetate,

întipărite pe umeri goi,

plîngăcioși și plini de temperament;

am numărat de la unu la infinit

toate visele cu tine

pe care nu le-am visat.

PLEOAPĂ DE DUMINICĂ

Duminica clipeşte scurt

Şi ultimele-mi vise

fluturînd jucăuşe

pe pleoapa stîngă

dispar pocnind scurt

S-ar crede baloane de săpun

Dacă nu s-ar şti cuvinte

Învălmăşite

mut – rostite

sau uitate

sau neinventate

născute pentru o clipă

într-o Duminică

primă zi

sau ultimă

o clipire scurtă

de pleoapă stîngă.