NU VREAU SĂ ȘTIU

Astăzi sufletul mi s-a revărsat

de plînsetul tău,

de lipsa mea de aer,

pe jos.

Curgea încă, după mine,

lăsînd o dîră strălucitoare,

ca de melc îndrăgostit,

pînă la magazinul

de unde mi-am cumpărat

lacrimi.

Lacrimile-mi erau mari,

dar mascau discret

datul pe-afară al sufletului.

Mai pe seară mi-am făcut

un ceai

și după ce mi-am pus

picături în nas

și visele pe bigudiuri

și l-am lăsat pe motan

să mă muște

de degetele înțepenite

în așteptarea obrazului tău,

mi s-a părut că te-aud

zîmbind

și-am știut că m-ai iertat

și mi-am căutat rămășițele

de suflet

și le-am dus la culcare.

 

DRUMUL

Din palmele făcute căuş

ochii mi-au înfrunzit

a bambus primăvăratic.

 

Din sufletul înnoroiat

Şi-au croit cărare

pietrele.

În tăcere, una lîngă alta –

Drum către departele

unde vreau s-ajung.