WHALE RIDER

Mult albastru. Pe cer. În apă. Şi balene. Multe balene.

Pe scurt şi fără noimă!

Filmul urmăreşte, pe acorduri cumva plângăcioase, ca cele din MEMENTO, povestea lui Paikea, o fetiţă înţeleaptă ce călăreşte balene.

Pentru că ea e urmaşa marelui conducător…

Lucruri simple, viaţa e o înşiruire de lucruri simple, adânci îngropate în noi, dar ele sunt acolo. Şi poate-avem nevoie, unii din noi, de câte-o balenă sinucigaşă care să ne trezească la realitate. Balene în Deşert?! Cine mai pomenise?

 

WHALE RIDER e un film frumos, de văzut cu lacrimile îngropate în colţul ochilor, de prea multă frumuseţe (de revăzut scena cu punga din AMERICAN BEAUTY)…

 

Există o încăpăţânare înţeleaptă – hm! – care ne încrâncenează să le dovedim celor la care ţinem că avem dreptate. Nu ştiu dacă asta era general valabil, sau se aplică doar băştinasilor Neo Zeelandezi ce călăresc balene.

 

WHALE RIDER e un film impresionant.

Şi cam atât! Restul se trăieşte ca o gură de aer tare, de munte!