GHOST TOWN, THE ABYSS, the PMS şi CORALINE

Pentru o seară melancolico-blegoasă, ca cele de mult, oh, nu prea de mult uitate, recomand coloana sonoră a filmului GHOST TOWN. O comedioară cuminte, care mă emoţionează de fiecare dată când o revăd, poate, nu, nu poate, mai mult ca sigur şi din cauza muzicii. I hate to see you cry, cântă John Mayer (THE HEART OF LIFE), şi mai e şi Mason Jennings cu WHICH WAY YOUR HEART WILL GO. Muzichie faină şi versuri şi mai faine, pentru cine are urechi s-audă – adică nu io, că io a trebuit să caut versurile pe Google, ca să mă dumiresc ce şi cum. Iar Dusty Wright cântă ceva cu I’M STILL IN LOVE WITH YOU. Hm, nu prea convingător. Iar Beatles-i are looking through me…  Oricum n-au ce să vadă…

Nu, serios acuma, filmul e drăguţ. A, şi e şi Santana pe-acolo, ţinându-i isonul lui Citizen Cope (?) în SIDEWAY. Da, asta da… These feelings won’t go away… Care feelings? 🙂

Nici melancolico-blegoasă nu mai ştiam să fiu. Nu că mi-aş fi dorit tare mult. Ziceam şi eu aşa.

Uneori, stării ăsteia de bine pe care mi-o trâmbiţam eu zilnic parcă îi lipsea ceva. Erau fluturii din burtă? Chiar şi de cei falşi mi-era uneori dor. Ciudaţi mai suntem şi noi… Nu ştiu, să zic noi, oamenii, sau noi, femeile? Sau noi, femeile mai melancolico-blegoase? Ce ziceam?

(…) Pauză de bocit la THE ABYSS… 🙂

(nimic serios, simptome neserioase de PMS…. ce mă intriga, totuşi, era că mă găsisem să le editez pe-o pagină de word şi-mi trecea prin cap să le pun pe blog… mi hi hi)

Ca final, puteam doar să concluzionez că ginul tonic nu mergea după Grasa de Cotnari. Dar se potrivea de minune cu CORALINE.